Alegeri

   sursa

Ne traim viata in perioada de inceput linistiti, lipsiti de griji, copilarind…

Dar vine si timpul cand ne dorim o relatie si atunci… fara sa stam prea mult pe ganduri, ne aruncam in valtoare cu ochii inchisi, cu pumnii stransi, incordati si in acelasi timp cu mii de vise si sperante. Plasmuim in cel de langa noi tot ceea ce ne-am dorit mai mult sperand ca ne vom atinge visurile. Timpul trece…  uneori in zbor, alteori abia se taraste si realizam deodata ca  nu e chiar asa cum ne-am imaginat, ca persoana de langa noi nu e chiar ceea ce ne-am dorit sa fie, ca nu ne-a implinit visurile si asteptarile. Si totusi cum ne-ar fi viata fara iubire, fara o fiinta careia sa-i putem impartasi binele si raul, sa o sprijinim cand are nevoie si care sa ne intinda o mana atunci cand ne simtim rataciti ?  Ajungem sa ne inabusim adevaratele trairi de dragul celui de langa noi sau de teama a ceea ce ar crede sau ar zice lumea despre noi. Am citit acum ceva vreme un banc, ce m-a obsedat o perioada. ”Intra o tipa bine intr-un magazin si cere vanzatorului o paine. Dupa ce o serveste , acesta amabil o intreaba -daca ar mai dori domnita si altceva, la care ea raspunde- as mai dori  un barbat adevarat si o sticla de Martini, dar deocamdata ma multumesc doar cu o paine.” , (nu ca mi-as dori si altceva atunci cand cumpar paine). Ne putem alege sa ramanem incorsetati intr-o relatie sau sa fim liberi. Liberi sa ce…? Sa incepem o alta relatie… si o alta… pana cand vom accepta ca fiecare isi are propriile trairi, propria nevoie de libertate, propria identitate. Aflam ca de fapt tot ceea ce am asteptat e doar viata pe care ne-am dorit-o, proiectata in persoana de langa noi, ca de fapt ne privim in oglinda, ca ne-am dorit prea mult sa fie asa cum am vrut noi, fara a lasa timp Universului sa ne daruiasca ceea ce meritam. Valurile cad unul cate unul descoperind goliciunea sufletelor noastre,la fel si  mastile purtate una peste alta de dragul de a fi pe placul partenerului de viata, a prietenilor, a colegilor, a lumii. Avem nevoie de un spatiu al nostru in care sa renuntam la masti, la tot ceea ce purtam zilnic peste adevarata noastra faptura, sa fim singuri fata in fata cu noi ,cu realitatea noastra. Si il avem…acest spatiu e sufletul nostru, in care daca ne-am adanci cat mai profund, clipa de clipa, am descoperi adevarata noastra valoare, adevarata noastra traire. Sa pasim fara teama in interiorul nostru, fara dorinte sau visuri, despuiati de asteptarile celorlalti si vom gasi adevarata liniste si implinire. Chiar astazi am citit un indemn ” sa le lasam celorlalti libertatea de a trai asa cum considera ei ca este potrivit,iar noi sa ii iubim in continuare. Sa primim totul cu inima deschisa si seninatate. In fiecare experienta salasluieste o binecuvantare.”