Amintiri

       

Era frumos , vesel si optimist , iar ea ii zambea mai tot timpul. O atrageau persoanele de felul acesta fiindca isi dorea sa fie si ea astfel sau sa mai fie, caci din cate isi amintea fusese odata o fire vesela, deschisa, calda. Acum parca ii tuna si ii fulgera mereu.
Reusise sa-i schimbe oarecum felul de a vedea lumea si viata. Incetul cu incetul totul in jur incepuse sa prinda culoare, glumele lui erau cele care ii luminau zilele si reuseau sa o scoata din monotonie.
Convorbirile lor ii devenisera indispensabile, il cauta cu privirea peste tot , asteptandu-i cu nerabdare aparitia.
Invatase din nou sa zambeasca si o facea tot mai des gandindu-se la el.
Poate ca nu era doar o vrajeala zapacita, ci un prieten drag sufletului ei.
Atat?
Existase candva intre ei un moment unic ,pe care el tinea sa i-l reaminteasca din cand in cand. Dar ea nu uitase, in momentele de dor, scotea din negura uitarii clipele pretioase petrecute parca in alte epoci, scuturandu-le de praful uitarii, zambindu-le cu drag.
Erau comoara cea mai de prêt a unei tinereti.

cutie_amintiri_1599631   foto:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s