Stand in fata unui razboi de tesut cuvinte, mi-am ales urzeala din fir de borangic, pentru a fauri mandru giulgiu gandurilor mele.
Pornisera in mars fortat spre capatul lumii, pline de orgoliu si infatuare ca intr-o fantastica aventura. Nu se lasau insotite de un recviem glorios, ci se zbateau disperate sa spuna mai mult, mai frumos.
Infinitul a devenit mic, incompatibil fiind cu linistea impusa.
Ajutata de afet, ochirea a fost buna… un zgomot infernal, nor de fum si apoi nimic… in sfarsit tacerea.
Scufundate in oceanul nesfarsit al nemuririi, imbratisate de ultimele raze de soare, s-au asternut docile, aici pe blog.
Tempus est dormire!….
Chiar daca nu fac parte din “familia duzinei de cuvinte”, am incercat sa particip si eu la aceasta…joaca.
O “duzina de cuvinte” in multe si minunate interpretari…
Ce au scris “veteranii duzinei” …
La capatul curcubeului 