Poveste de pe planeta Alegria

 

Undeva departe… departe, la mii de ani lumina distanta, intr-o galaxie necunoscuta inca, exista o planeta minunata numita Alegria (bucurie).

Si nu degeaba era numita asa!

Acolo toti oamenii erau fericiti, traind intr-o continua intelegere si multumire.

Atmosfera lor era rosiatica, cerul era asemeni celui de pe Pamant la asfintitul soarelui, aerul caldut, placut, apele line si vegetatia bogata.

Locuitorii micutei planete erau fapturi diafane, frumoase, aproape stravezii, carora inca de la nastere le era sortit un suflet pereche, alaturi de care aveau sa isi duca intrega existenta.

(Fericiti intr-adevar, nefiind nevoiti sa-si caute sufletul pereche, sa-l gaseasca sau nu o intrega viata.)

Nimic nu era lasat la voia intamplarii.

Toate regulile erau bine stabilite si respectate cu sfintenie, pentru a pastra acelasi stil de viata ce asigurase pana atunci linistea si prosperitatea.

Sfatul batranilor era format din sapte fiinte celeste, cu plete albe, vesminte azurii, iar ceea ce ii deosebea de ceilalti era coloarea ochilor, de un purpuriu intens.

Erau aceeasi, de mii de ani, singurii nemuritori, ce aveau datoria de a duce mai departe pentru totdeauna legile ce asigurau bunastarea fiintelor ce le aveau in grija.

Din toata acea comunitate restransa, se remarcase o fetita, ajunsa acum tanara domnisoara, frumoasa, mladie, cu ochi senini pierduti parca in visare si un par bogat si matasos, de culoarea spicului de grau.

Asta era ceea ce o facea unica, culoarea parului.

Simtindu-se oarecum marginalizata din cauza acestui amanunt, crescuse retrasa, traind in lumea ei imaginara.

Parintii ii oferisera tot ce isi dorea, pentru a nu simti nici o lipsa si obiectul de care se atasase cel mai mult, era o carte din clestar, cu imagini ce descriau viata pe acea planeta  inca de la inceputuri.

Era fascinata de schimbarile ce avusesera loc in timp, caci nu fusese asa dintotdeauna.

Cele mai dragi ii erau ultimele pagini, ce erau goale, stralucind in culorile curcubeului si totusi fara imagini.

In vis acestea prindeau contur si ii dezvaluiau o alta lume, cu rauri zglobii, cer albastru si flori multicolore.

I se pareau cunoscute acele locuri si parca in sufletul ei tanjea dupa ele.

Acum era destul de mare pentru a putea parasi planeta pe care traia si le spunea parintilor zi de zi dorinta ei.

Fiind din ce in ce mai retrasa, aproape bolnava, acestia si-au luat inima in dinti si au mers la “sfatul batranilor”, pentru a le cere voie ca aceasta sa paraseasca planeta.

Era pentru prima data, dupa mii de ani, cand li se cerea asa ceva si au cerut ragaz trei zile pentru a se pune de acord.

Parintii fetei stiau care vor fi conditiile, pentru ca a mai incercat odata o tanara sa paraseasca acele locuri, dar pentru ca i s-a interzis sa-si ia cu ea si sufletul pereche, a renuntat.

S-au gandit si s-au tot gandit, fara a gasi nici o idée salvatoare, aceasta venind tot de la fiica lor.

Isi va transforma sufletul pereche intr-o pisica, deoarece avea voie sa ia cu ea doar un obiect si o vietate, iar obiectul ales va fi bineinteles cartea ei cea draga.

Dupa trei zile i s-a dat voie sa plece, doar cu pisica si cartea.

Cu inima sfasiata si-a parasit familia, avand totusi o bucurie in suflet, ca va ajunge in sfarsit in locurile care o chemasera in vis, insotita de sufletul ei pereche si nelipsita carte.

Calatoria i-a fost lina, ca si cum ar fi visat, iar cand a deschis ochii, s-a trezit pe marginea unui lac limpede, inconjurat de trestii si salcii ce-si aplecau sfioase ramurile spre luciul apei.

Cerul era de azur, precum vesmintele batranilor de pe planeta ei, iarba verde presarata cu flori multicolore, aerul racoros si inmiresmat.

Acum se simtea intr-adevar acasa.

Avea sa afle ca aceasta planeta se numeste Pamant si viata se traieste dupa alte reguli.

La cativa pasi de lac era o casuta primitoare, in care isi va petrece tot restul vietii.

O singura modificare avea de facut, ceva care sa-i aminteasca de locul unde se nascuse si a ales sa schimbe culoarea pomilor ce incadrau casuta in sangeriu, culoarea inimii, care sa-i mai aline dorul de parintii ei dragi.

Mai avea de asteptat doar un an pana cand pisica ei se va transforma in tanarul chipes ce-i fusese harazit drept suflet pereche si de care nu se putuse desparti.

Timpul va trece usor, rasfoind cartea ce avea acum file de hartie, dar ale carei ultime pagini ramasesera albe.

Acolo isi va scrie noua ei viata plina de fericire.

Acesta e povestea tinerei ce a ales cartea si pisica 🙂  pentru o viata noua, o poveste transmisa in vis din generatie in generatie, pe care in mod sigur o stiau si alte persoane, care au ales sa o transpuna in imagini pe o lenjerie de calitate, la un prêt fara concurenta, –Outlet– ce poate fi comandata online si primita acasa in numai doua zile, verificata si chiar retunarnata daca nu corespunde dorintelor noastre. Cred ca e o oferta de nerefuzat!