Rogvaiv

rogvaiv

Telurică, obișnuită întâmplare

Ne-aduse împreună pe un țărm,

Un val ne mângâie ca o îmbrățișare

Purtându-ne pe culme de poem.

Tu – zâmbet roșu plin de fericire

Pe buze neatinse de tăceri,

Un păr năvalnic orange, torță vie

Ce se revarsa-n blânde mlădieri.

Eu – gânduri aurind un galben soare

Ce bolta o cutreieră semeț,

Cu o privire-n verde, temătoare

Care cuprinde zborul îndrăzneț.

Călătorind prin stele de- alabastru,

Făcând din sfere înalte un halou,

Lăsăm în urmă cerul cel albastru

Eu – un noian de gânduri indigo.

Tu – un crâmpei de adiere violet

Ce se ascunde-n blândele taceri,

Te-ai înălţat prea mult, prea desuet,

Lăsând în urma-ți dor de primăveri.

Ni-i trupul alb, la fel ca veşnicia

Ce-i mai aproape astăzi decât ieri,

Ne scârţâie la-ncheietură nemurirea

În îngheţate gânduri şi aşteptări.

Anunțuri

2 gânduri despre „Rogvaiv”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s