Să-mi fii…

 

Surâsul ivit odată cu zorii

Pe cer roşiatic de visuri brăzdat,

Un mugur pleznind timid în magnolii

Parfum stăruind în gândul uitat.

 

O şoaptă rămasă în pragu-nserării

Pe clape stârnind un adagio trist,

Chopin ca o rugă adusă mirării

A minunii că esti şi eu mai exist.

 

Să-mi fii fericirea ce azi mă încearcă

În zări de mătase purtându-mă-n zbor,

Să-mi duci nevorbirea pe umeri, povară

Ca valsul tăcut atârnat de un dor.

 

Să-mi fii… mugur naiv de magnolii,

Parfum stăruind pe clape şi-n gând,

O şoaptă uitată în pragu-nserării

Chopin, cu mirarea că încă mai sunt…

 

Anunțuri

14 gânduri despre „Să-mi fii…”

      1. De la mine?
        Sunt un simplu cititor. Trec prin fața textului ca prin fața unei vitrine. Pentru că lucrurile mă atrag, zăbovesc atât de mult încât mi se turtește nasul de geamul vitrinei. Atât…
        🙂

        Apreciat de 1 persoană

  1. Pingback: românește

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s