Aliyah DaDa

În cadrul celei de-a patra ediţii a Simpozionului Naţional „Tristan Tzara şi Cultura DaDa” ce s-a desfăşurat zilele acestea în Moineşti, locul unde la 16 aprilie 1896 se năştea Samuel Rosenstock, poet şi eseist român evreu, cel care alături de Marcel Iancu avea să iniţieze mişcarea culturală dadaistă sub numele de Tristan Tzara, au avut loc numeroase activităţi culturale aduse drept omagiu acestei personalităţi care prin activitatea sa a condus la o revoluţie majoră în literatură şi artele plastice.

Impresionantă a fost vizionarea filmului „Aliyah DaDa”, un  documentar realizat de Oana Giurgiu,  care prezintă  istoria evreilor din România.

invitatie TT & CD 2015                          Aliyah-DaDa

În anul 1882, o comunitate mică din Moineşti pleca spre Ţara Sfântă, pentru a pune bazele uneia din primele colonii evreieşti din Palestina. De atunci şi până astăzi, drumul evreilor către Israel se împleteşte cu istoria României moderne printr-o relaţie de iubire şi ură ale cărei influenţe nu le vom putea măsura vreodată.

Povestea istoriei este decupată vizual dadaist într-un tribut adus iniţiatorilor curentului, Tristan Tzara şi Marcel Iancu, doi evrei cu rădăcini în România.

Filmul ne reaminteşte, dacă mai era nevoie, de destinul zbuciumat şi tragic al comunităţilor de evrei, pornind de la primele înţelegeri nerespectate de a-i ajuta pe aceştia să înceapă o viaţă nouă pe teritoriul Palestinei, de „trocul” dintre guvernul român şi cel palestinian(primul acceptând să acorde vize pentru ieşirea din ţară a unui număr de evrei doar dacă se dădeau în schimb utilaje petroliere sau ferme de păsări şi alte „produse” ce aveau menirea de a ajuta industria românească să se stabilizeze) şi culminând cu exterminarea în masă a populaţiei evreieşti, care nu a fost făcută doar de nazisti…

Acum vremurile acelea tulburi au rămas doar amintiri ce sunt răscolite uneori de un asemenea film, sau de o carte cu subiect asemănător, iar Moineştiul şi Rosh Pinah (Israel) sunt localităţi înfrăţite.

… o poezie a lui Tristan Tzara…

Inscriptie pe un mormant

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.


					
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s