Moşii de vară-tradiţii şi obiceiuri

 

Sâmbătă sunt Moşii de vară. Ce spune tradiţia că se întâmplă cu morţii şi de ce trebuie să dormiţi acasă de RUSALII

Se mai numesc şi Moşii de Rusalii, fiindcă se ţin cu o zi înaintea marii Sărbători. După cum se ştie există două zile dedicate cultului morţilor: Moşii de iarnă, sărbătoriţi în fiecare an, în ziua de sâmbătă dinaintea duminicii Înfricoşatei Judecăţi, şi Moşii de vară.

mosii'

Există numeroase tradiţii populare legate de această zi, în funcţie de zonă:

– se dau de pomană vase de lut sau de porţelan, căni, străchini şi vase de lemn, împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă.

– în unele sate bucovinene au loc ritualuri de pomenire mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curăţate şi împodobite din vreme. La porţile cimitirelor se întind mese pline cu colaci şi vin, împodobite cu flori şi frunze de tei. Au loc slujbe de pomenire, oficiate de preot, după care acesta sfinţeşte fiecare mormânt.

Ce este un parastas?

Este slujba în care sunt pomeniţi cei adormiţi. Parastasele sunt sujbe speciale, în cadrul cărora trupul mortului, nefiind de faţă, este simbolizat prin colivă. Parastasul este slujba prin care ne alăturăm, prin rugaciune, celui mort. Ne rugăm către Domnul să-i ierte păcatele. Ori de cate ori dorim să ne rugăm pentru cei adormiţi împreună cu Biserica, facem un parastas.

Pomana se dăruieşte celor săraci

– La sate, dar şi la oraşe, ofrandele se împart mai ales săracilor şi străinilor. Se spune că nu e bine să dai pomeni rudelor.

– Este bine ca mâncarea dată de pomană să fie caldă, sau măcar un fel, deoarece mirosul bucatelor calde îi satură pe cei de dincolo.

– În multe localităţi din Muntenia, pomana care se dă pentru sufletele rudelor adormite este pusă îndeosebi în vase de lut noi. Acestea trebuie umplute cu mâncarea şi băutura preferată de răposaţi.

– Se dau de pomană căni, iar toarta acestora se împodobeşte cu flori şi cireşe. De asemenea, cănile dăruite de pomană trebuie umplute cu vin, cu suc sau cu apă îndulcită cu miere.

Morţii se duc pe Valea cu Dor

Ritualul început în biserici se continuă în cimitire, unde mormintele se curăţă şi se împodobesc cu flori de tei şi cu frunze de nuc. Se aprind lumânări, se dau de pomană vase  şi căni împodobite cu flori de tei şi umplute cu lapte, vin sau cireşe.

Tradiţia spune că la Moşii de vară toţi morţii se duc pe Valea cu Dor, unde fiecare găseşte bucatele primite de pomană până la Rusalii. Cine nu găseşte pomană se retage trist în mormint ţinând în braţe crengi cu flori de tei.

Ce rol au frunzele de nuc şi tei

De Moşi se aduc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei, care după ce sunt binecuvântate de preoţi, se pun la icoană pentru a ocroti gospodăria de pagubă şi boală. În unele zone florile de tei sunt folosite ca remediu împotriva surzeniei.

În ziua Moşilor de vară, femeile nu trebuie să munceacă. Se spune că celor care nu respectă datina, le amorţesc mâinile şi nu mai au spor la muncă.

Pentru a scăpa de necazurile provocate de furtuni şi ploi  e bine să arunci în curte, din pragul casei, o crenguţă cu flori de tei sfinţită la biserică în ziua Moşilor de vară.

În noaptea de Rusalii e bine să dormi acasă

În seara de sâmbătă, nu este bine să mergi la fântână sau să treci printr-o răscruce de drumuri izolată fiindcă se spune că pe acolo trec duhurile rele.

De asemenea, ca să nu ai probleme este bine să dormi în propria locuinţă.

Femeile nu au voie să tricoteze sau să toarcă, pentru că toţi colacii daţi de pomană nu vor ajunge la cei pomeniţi, mai spune tradiţia.

Dacă plouă în ziua Moşilor de Vară, recolta anului va fi foarte bogată.

 sursa:

5 gânduri despre „Moşii de vară-tradiţii şi obiceiuri”

  1. In satul meu natal, aflat la poalele munților Călimani, se țin şi moşii de toamnă. Nu ştiu data, dar am participat o dată, la parastasul organizat în cimitir, noi, pentru tata. Se fac colaci mari de tot (diametrul ~40 cm) şi colăcei. Pe un colac mare se pune o creangă (simbolizând copacul) împodobită cu bomboane! Apoi se duc şi prăjituri, cozonaci, sucuri şi băuturi. Se fac pachete cu mâncare şi se dau de pomană de sufletul răposatului. Aş menționa că se precizează numele celui decedat: „să fie de sufletul lui Petrea. Pe lumea asta să fie a ta, pe lumea cealaltă să fie a lui.” Cel care primeşte pomana, trebuie să zică obligatoriu: „bogdaproste”! Toți colacii se dau de pomană!
    Ai spus foarte corect că pomana este pentru săraci şi nu pentru rude. Aşa este, doar că acestea au devenit petreceri în toată regula, doar muzicanții mai lipsesc. Dumnezeu să mă ierte, dar să fac pomană mai „tare” decât a lui cutare…nu cred că mai e pomană! E o părere, ia-o ca atare! Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Ai dreptate, dar şi când este vorba despre moarte!? Nu ar fi mai bine să fim mai pioşi, mai decenți!? Fiul meu a avut la nuntă 75 de invitați. Mama „a invitat” la parastasul tatălui meu 125 de oameni. Diferența de meniu a fost infimă. Ideea era să nu se facă de „râs”! Cred că ne scapă ceva! Ceva esențial! Dar nu mai lungesc vorba! Numai bine!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

gand in zbor

ganduri fugare

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro și pe ocartenescrisa.ro

Gara pentru noi

blogul Renatei

Fata din vis

Viata e un exercitiu fara repetitie.

%d blogeri au apreciat: