Destrămare

mare

Şi-a destrămat toate visurile
Rând cu rând, secundă cu secundă,
Risipindu-şi în van trăirile
Dor cu dor, în lumea cea rotundă.

Sărbătoare i-au fost trezirile
Ce-i goliseră fiece încăpere,
Ventriculele şi atriile,
De-a timpului sumară cernere.

O fluturare ca o aripă-n lumină,
Simţiri uitate într-o destrămare,
Un zbor înalt cu-aripi de libelulă
Şi-o tresărire a mai rămas… în mare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s