Ţipă macabru sirene-n cartier
Suflete plâng învăluite-n doliu
Norii s-au strâns posomorâţi pe cer
Umbre tăcute urmeză convoiul.
O voce nelumească se înalţă spre cer,
Tăcerea e spartă în milioane de cioburi
Cortegiul se-opreşte s-asculte stingher,
Umeri căzuţi nefiresc au cioclii.
Încă un suflet spre cele veşnice pleacă
Ploaia pe străzi răpăie neaşteptat,
Sirenele-s mute, tăcerea îmbracă
Întreg cartierul de viaţă uitat.
se potriveste cu evenimentul din familia mea 😦
ApreciazăApreciază
Dinn familia ta? Nu am stiut, condoleante! 😦
ApreciazăApreciază
Sotul verisoarei mele din Onesti, a murit la doar 49 de ani in accident de munca. Era electrician …
ApreciazăApreciază
Dumnezeu să-l odihnescă în pace!
ApreciazăApreciază
Da, Dumnezeu sa-l odihneasca !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştii, la noi a fost o înmormântare sâmbătă a unui fost pompier şi atât au mai urlat sirenele masinilor pe două voci de mi s-a încreţit carnea pe mine. Iar „vocea nelumească” e a preotului. Voiam să intru în casă, iar convoiul era la colţul străzii, dar când a început să cânte, m-a ţintuit cu mâna pe clanţa uşii şi nu am putut intra până nu a terminat. Răsuna tot cartierul, într-un fel …
ApreciazăApreciază
Moartea e din ce in ce mai prezenta printre cei de varsta a doua, parca se apropie sfarsitul lumii
ApreciazăApreciază
Culmea e că avea aceeaşi vârstă, doar cauza decesului e alta. Poate nu o fi sfârşitul lumii. Vreau să-mi văd copilul mare şi „pe picioarele lui”, apoi…
ApreciazăApreciază
toti iubim viata, ceasul mortii ramane un mister, sa ne dea Domnul zile multe cu sănătate să ne putem bucura de frumuseţile acestei lumi !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e! 🙂 Prea căzusem în „butoiul cu melancolie”… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană