Versificând

vers

Mi-atârn cercei din frunze ruginii, uscate,
Pe creştet îmi cresc ramuri verzi, spre vară,
În gând se nasc noi întrebări, de seară,
Privind iscoditor la chipuri înrămate.

Pe umeri port ziua cu noaptea îngânate,
Pe tâmple-mi picură argint din stele,
Aş vrea să izbăvesc  lumi de păcate,
De suferinţe, plânset şi doliul din ele.

Plâng îngerii închişi în negre colivii
De neputinţă, haos necuprins şi disperare,
Îmi ferec ochii, îi inchid spre lumea mare,
În suflet încă stăruie suspine de copii.

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Versificând”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s