Trăind din amintiri

 

CLE39099
         Monet : Femeia cu umbrela

Simţea de la o vreme o greutate apăsându-i tâmplele. Era greutatea aceea adusă de anii mulţi ce s-au scurs în singurătate şi tăcere. Ar fi vrut să se poată întoarce în timp, să redevina tânără, cu mersul sprinţar şi gândurile zburdalnice, să-şi regăsească zâmbetul ce-i înflorea în colţul buzelor şi-i lumina întreaga făptură.

Anii trecuseră în zbor, lăsând în urma lor amintiri frumoase.

Uneori i se părea că, din cuierul de pe hol, de printre umbreluţele de soare,  sau de ploaie, cu care era încărcat, în cele mai fistichii culori şi modele, răzbătea un miros cunoscut, ce i se întipărise în memoria olfactivă.

Ştia că e în strânsă legatură cu amintirile ce le păstrase vii, adevărate comori ce se lăsau descoperite în nesfârşitele zile ce abia se târau.

Căuta înfrigurată, doar-doar va afla cămaşa, cămaşa aceea albă din pânză de in, ce purta parfumul lui.

Era mirosul tinereţii, al visurilor dragi, al fericirii.

Se lăsă purtată în lumea fanteziei, închipuindu-se în floarea vârstei, cutreierând livada din vecinătatea casei plină de cireşi înfloriţi, atât de fericită la braţul lui de care se sprijinea înfiorată, simţind adierea vântului ce risipea pretutindeni ninsoare de petale parfumate…

Timpul stătea în loc, iar totul în jur era un vid, un gol imens în timp şi spaţiu, fără noimă, fără viitor.

Se trezea din visare târziu, la asfinţit, cu inima înteţindu-şi bătăile, ce greu îşi recăpătau ritmul, cu tâmplele albite timpuriu strânse în palmele ce încercau să-i potolească gândurile.

Plecase prea devreme, când abia se deschisese spre zbor înalt, lăsând-o timidă, neştiutoare în vâltoarea vieţii, cu visele spulberate şi aripile frânte de durere, de dor.

Târziu în noapte, într-un cotlon îndepărtat, un câine începu să latre…

Tresărind înfrigurată, bătu cu nerăbdare din picior, parcă poruncindu-i să tacă, cerându-şi dreptul la linişte, la visare, măcar acum când soarele era apus de multă vreme şi tinereţea ei de asemenea…

Şi uite-aşa trece viaţa, fără să vedem ce am avea de văzut, bineînţeles, fără să ştim că risipim timp preţios trăind din amintiri …

Anunțuri

2 gânduri despre „Trăind din amintiri”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s