Parfumul… de rouă

parfum

Din prelungirea unui zbor
Eu am ales nemărginirea,
Pe când adoarme stins un dor
Începe a se sfârşi şi vremea
De mângâieri.

Din aripi străvezii de fluturi
Cu gânduri tremurând sub pleoape
Croit-am stele pentru înalturi
Şi lună, soare, chiar păcate,
Că-i omenesc.

Din cuiburile largi de vulturi
Am smuls o pană de cărbune
Să fie pavăză la visuri
Să nu mai zboare cine ştie
Spre ce zări.

Parfum de rouă am cules
Din cupa cerului senin
Ce se răstoarnă mult prea des
Peste-amintiri şi nu mai ştim
Cine-a surâs.

Sau cine-amarnic a mai plans
Peste parfum de primăveri
Cine o pană a mai smuls
De prin uitatele tăceri
Cu zborul frânt.

Şi ce rămâne-n urma lor?!?
Parfum suav de rouă strânsă
Din cupa cerului, din dor,
Din amăgirea cea neplânsă
Istovitor.

Alte scrieri pentru tema de luni „Parfumul…” găsiţi la Eddie în tabel.

Anunțuri

6 gânduri despre „Parfumul… de rouă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s