Din duzina vieţii

10469709_565488656951560_3399336182827161998_n

Uneori viaţa are un curs firesc, simplu, liniar. Dar prin câte sinuozităţi am fost purtaţi de acel  curent nevăzut, care ne-a schimbat traiectoria ori de câte ori a avut chef? Ce curbă am fost nevoiţi să facem, siliţi de împrejurări, sau mânaţi de voinţa nestăvilită de a fi altcumva, în loc să avem curaj să păstrăm drumul drept, cursiv, nealterat de nici un eveniment ce ne-a putut arunca în afara traiectoriei stabilite?

Mai curând am renunţat la o persoana ce nu-şi împlinise menirea alături de noi, decât să capitulam în faţa bunătăţii, fiind mai presus mulţumirea de sine, fără a aştepta să creştem împreună, să înfăptuim ceea ce ar fi putut deveni o oază de linişte şi confort.

Am zburdat spre alte locuri sau fiinţe ce păreau mai ofertante, ne-am zbuciumat în căutarea liniştii sufleteşti, ne-am simţit strânşi de o curea nevăzută ce nu era menita nicicum să ne ofere ceea ce căutam.

Cu un surâs curtenitor viaţa ne-a oferit de fiecare dată alte şi alte posibilitaţi şi am avut liberul arbitru de a alege ceea ce, în acel moment, ni s-a părut mai potrivit, mai curat, mai aproape de ceea ce speram, în secret, să găsim.

Am aflat, unii mai devreme, alţii mai târziu, că o cura de sinceritate, de contemplare a propriei persoane, de acceptare a tot ceea ce ne apare în cale, aşa cum se află în momentul respectiv, poate face mai mult chiar decât o şansă neaşteptată, la fel ca un curcubeu ce se iveşte după ploaie, atrăgând priviri admirative, de fiecare dată, ca şi cum ar fi la prima reprezentaţie, mereu.

Ni se pare normal să scormonim prin toate cotloanele, aşa cum am devora curmale la micul dejun, în căutarea împlinirii, a ceva ce nu am avut, dar ne-am dorit întotdeauna, a împlinirii dorinţelor, mai mult sau mai puţin justificate,  mereu şi mereu altele, făcând alegeri nu tocmai inspirate, încercând să umplem cumva vidul care ne stăpâneşte viaţa, în astfel de momente, uitând de frumuseţea unui zâmbet, a cuvintelor calde, a culorilor ce ne înconjoară, a sunetului liniştii pe care uităm să o contemplăm.

Cel mai greu e de găsit echilibrul acela dintre schimbare şi statornicie, lăsând viaţa să se desfăşoare în deplinătatea ei, dând deoparte zgomotul gândurilor, al dorinţelor, acceptând cu maturitate transformările necesare, căci totul e în continuă metamorfoza.

Uneori ne simţim echilibraţi, alteori nu, iar cel mai important este să lăsăm la o parte tumultul cotidian, retrăgându-ne în adâncul fiinţei noastre, înconjuraţi fiind de linişte şi acceptare.

Vom reuşi, după multe încercări, după ce lăsăm experienţele trecute să ne arate calea cea mai simplă, dreaptă, directă, spre contemplarea interioară.

Ce s-a mai scris folosind aceeaşi duzină de cuvinte (curcubeu, cura, curat, curmale, curbă, curea, curand, curs, curaj, curtenitor, cursiv, curent) găsiţi la Eddie în tabel. 

Anunțuri

10 gânduri despre „Din duzina vieţii”

  1. Mereu spui că sunt abrambureli, mereu. Poate asa te conving ca nu sunt. Eu, de exemplu, regasesc o bucata din trecerile mele in care am ales cu sufletul și am cerut cu inima rezolvari pe care, in final, tot eu le-am facut a fi potrivite.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mult adevar in textul tau. Cred ca zilnic ar trebui sa ne propunem un mic moment de
    „contemplare interioară”. Asa cum ne facem rutinele zilnice. Usor de spus, dar totusi nu este atat de simplu. Efectele ar putea fi insa nebanuit de benefice pentru noi.

    O seara frumoasa si inspirata sa ai!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s