Visul lui “Dom’ Pelican”

gerald2

Îşi înfofolise gâtul sensibil într-o eşarfă mătăsoasă sperând să nu atragă, prea mult, atenţia asupra sa acum la sfârşit de vară, când doar în nopţile reci ar fi fost de folos un astfel de accesoriu. Semăna cu un pelican , de unde şi porecla pe care şi-o atrăsese printre cunoscuţi, ce adunase în punga aceea încăpătoare de sub cioc prea mulţi peşti, sau chiar broaşte, făcându-şi meseria de sanitar piscicol cu mare râvnă.

Da, i-ar fi plăcut să profeseze ca sanitar, de oricare ar fi fost, dar simpla sa îndeletnicire de custode şi politician, în timpul liber, cu ajutorul căreia avusese venituri mai mult decât mulţumitoare părea să nu mai satisfacă cerinţele din ce în ce mai mari, ale lui şi familiei sale.

Îşi trăise viaţa la capacitate maximă, nerefuzându-şi nici un capriciu, scăpându-i printre degete o avere frumuşică, dacă ar fi fost să contabilizeze tot.

Adunase în bătătura sa tot felul de acareturi, care mai de care mai lucioase, cu o valoare mai mare sau mai mică, se plimbase prin nenumărate colţuri ale lumii, vizitase muzee, palate, locuri la care alţii nici nu visau, toate doar aşa, ca o titulatură de onoare pe care i-o oferise viaţa, fără a se gândi că ar trebui să lase ceva moştenire odraslelor pe care le trimisese pentru educare la cele mai bune şcoli.

Acum tinereţile îi erau departe, uitate. Tare rău îi părea că nu avusese şi el o strategie de marketing, un plan cincinal, ceva care să-i asigure bătrâneţile, punându-i oasele obosite la căldură, la adăpost  de intemperii şi orori genetice.

Şi-ar fi putut căuta, atunci, în vremurile bune, un ghid spiritual, ce i-ar fi călăuzit paşii prin viaţă, ferindu-l de necazuri, sau măcar avertizându-l de cele ce urmau să fie, dar ţi-ai găsit, numai la spiritualitate nu i-a stat lui mintea.

În anul din urmă avusese parte de un atac mişelesc, verbal doar, ce-i drept, dar care reuşise a-i suci mai rău minţile şi aşa întortocheate în ultima vreme.

Ar fi organizat un plebiscit, aşa doar pentru a afla ce cred ceilalţi în momentul de faţă, cum ar vota în cazul unei legi privitoare la atacurile verbale, cui i s-ar acorda dreptatea şi cui nu, însă puterea lui politică se risipise precum un fum în bătaia vântului.

Şi-ar fi făcut singur dreptate,  în cel mai rău caz, cu spada în mână, dar vremea duelurilor apusese de mult, iar lui nu-i mai rămânea decât să privească cu regret floreta aceea aproape ruginită, cu care în vestita lui tinereţe se antrenase, visându-se mare spadasin.

Se îndreptă spre colţul în care stătea atârnată, îi atinse garda şi în clipa următoare un şuvoi cald de sânge începu a se prelinge spre vârfurile pantofilor scâlciaţi.

Dar eu sunt viu, nu se poate, nu aşa, nu e adevărat!… se zvârcolea ţipând ca din gură de şarpe bărbatul ce căzuse din patul confortabil, acum încercând să se agaţe cu disperare de covorul pe care îl strânsese sub el.

Deschise ochii mari, îşi şterse cu dosul palmei broboanele reci ce-i traversau fruntea, începând să se liniştească atunci când realiză că a fost doar un vis.

Doar un vis sau doar un ghid spiritual?

Din aceeaşi duzină de cuvinte: (pelican, politician, custode, miselesc, batatura, marketing, plebiscit, orori, mostenire, onoare, spiritual, floreta) s-au iscat şi alte povestiri pe care le găsiţi la Eddie în tabel.

imagine:

Anunțuri

8 gânduri despre „Visul lui “Dom’ Pelican””

  1. Un vis atat de complicat este sigur un semn. Singura problema este sa nu reuseasca sa-si aduca aminte detaliile, pentru ca de obicei asa se intampla. Si va ramane cu o impresie estompata si evident incompleta! 😀

    Seara frumoasa, draga Dana!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Alambicat vis, dar deja cred ca ghidul ala spiritual poate aparea oricărui om, dacă ar ști să citească semnele. Eu nu mă descurc nici cu cele care imi apar sau se subînțeleg, darămite pe cele din vis. Frumos personaj ne-ai lasat la vedere!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Alambicat, da, așa ca gândurile mele, uneori. Cred că singuri reușim să înăbușim vocea ghidului spiritual pentru că în tumultul zilnic nu ne mai facem timp să ascultăm ce ar trebui ascultat cu mare atenție. Visurile le uit de cum deschid ochii, doar secvențe din cele ce m-au marcat îmi amintesc. Mulțumesc, Adriana! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s