Grădina magică

Mihaela_Avramescu_Popa_pictura_sticla_Inima_08-nggid03104-ngg0dyn-200x200x100-00f0w010c011r110f110r010t010

 

Din când în când îşi poartă paşii alene pe cele mai frumoase alei mărginite de flori multicolore.

Ici răsare un arbust de iasomie, dincolo un liliac alb îşi împleteşte ramurile cu cele ale unuia violet, iar acest lucru avea darul de a o opri de fiecare dată. Şi pe ea, şi respiraţia ce-i strecura în toţi porii aromele proaspete.

La ceva distanţă se iveau tufele de begonii, crăiţe, flori de piatră, petunii şi margarete, care încântau privire cu multitudinea lor de culori, pentru ca la doar cativa pasi să se desfăşoare în toată splendoarea lor buchete de steluţe purpurii, crizanteme în culori ruginii, solare sau roşii ca focul.

Nu avusese nevoie de nici un proiect pentru a se bucura de această frumuseţe continuă, nici de vreo experienţă grafică, sau vreun grup de experţi care să-i  aranjeze aceste minunăţii în funcţie de gusturile lor, sau de anumite principii.

În grădina ei secretă răsăreau flori în toate lunile anului, de parcă o reţea nevăzută transmitea viaţa de la cele de sezon spre cele al căror timp abia începea, atunci când anotimpurile se schimbau, iar unele din ele rămâneau în conservare până anul viitor, fără a avea nevoie de vreo serie de facilităţi speciale, fiecare trecere făcându-se printr-un labirint veşnic verde.

Nu avusese nevoie de nici o lecţie, nici să ajungă la un alt nivel al cunoaşterii, ci natura însăşi fusese cel mai iscusit maestru în a decora grădina, fără vreo înclinare spre zen, feng shui, decoraţiuni exterioare, sau, poate, însumându-le pe toate acestea.

Era cel mai celebru decorator, cu un simţ artistic deosebit, reuşind să încânte simţurile, iar ea se simţea copleşită de fiecare dată.

Îi era de ajuns să închidă ochii pentru a fi în mijlocul grădinii ei magice unde starea de bine, aromele încântătoare, culorile ce ar fi făcut invidios orice pictor, dacă s-ar fi luat la întrecere cu paleta lui, îi ofereau de fiecare dată liniştea şi siguranţa de care avea nevoie, ajutând-o să meargă mai departe, cu sufletul deschis spre orice provocare, trecând orice prag cu uşurinţa pe care ţi-o dă starea de bine şi încrederea în propriile forţe.

De acolo îşi trăgea seva, îşi ostoia dorul de frumos, crescându-i parcă aripi ce o ajutau să se îndrepte spre înalturi.

S-au mai scris cuvinte, s-au mai dezbătut puncte de vedere cuprinzand aceeaşi duzină (inclinare, grup, proiect, facilitati, grafica, gradina, retea, lectie, nivel, celebru, prag, experti), iar rezultatele le puteţi afla din tabelul lui Eddie.

imagine:

6 gânduri despre „Grădina magică”

  1. O astfel de gradina magica nu cred apare daca o cauti, ea pur si simplu ti se arata daca sufletul iti este deschis la o astfel de idee!
    Sa o pastrezi si sa o ingrijesti cat mai frumos…
    O seara minunata si parfumata, draga Dana!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Miniaturile

"tu" sunt "eu"

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Fericirea dintr-o clipă

...care-i asociată unui gând bun

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

gand in zbor

ganduri fugare

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro și pe ocartenescrisa.ro

Gara pentru noi

blogul Renatei

Fata din vis

Viata e un exercitiu fara repetitie.

BLOG D'AGATHA

...experiențe și experimente...

%d blogeri au apreciat: