Poveste pe mare

 

Se născuse într-un loc de poveste în care codrii cântau veşnic, apele repezi de munte susurau vesel, iar soare strecurat prin frunzişul verde trimitea binecuvântări zilelor ce nu păreau deloc a fi monotone.

Iubea pădurea cu tot ce însemna ea, cu aerul proaspăt şi înmiresmat de răşini, cu vieţuitoarele sperioase, cu explozia de vegetaţie, dar, mai ales, cu poveştile ce păreau a fi şoptite de voci suave la ceasul când ziua se îngâna cu noaptea.

Adormea de multe ori la poalele unui copac bătrân ce părea să ştie cel mai bine cum să-l adăpostească, ferindu-l de răcoarea nopţii, picurându-i în vise poveşti despre întinderi nesfârşite de ape limpezi cu sclipiri de turcoaze risipite în adâncuri.

Se trezea cu părere de rău, nevoind a întrerupe firul viselor, atunci când soarele abia mijind îl anunţa că o nouă zi e pe cale să înceapă.

În noaptea ce trecuse visele îi fuseseră mai clare ca oricând, revelându-i o mulţime de oameni, prin care se amestecase şi el, aflată pe malul unei mari întinderi de apă, care se bucura de un spectacol nemaivăzut.

 Însă acolo părea să fie prezentă şi parte din pădurea lui, cu parfumul inconfundabil al lemnului uscat în soare, al pinului negru şi ştejarului falnic, împreună cu poveştile copilăriei sale. Mângâia cu drag lemnul a cărui asprime se pierduse în timp, căpătând luciri mătăsoase de lac stratificat peste fibra ce îşi păstrase aspectul neschimbat.

Şi atunci ştiu că acela este locul unde legendele mării se împletesc cu cele ale pădurii, că şoaptele lemnului plutind pe valuri stârneşte cele mai minunate plăsmuiri, că negreşit trebuie să ajungă acolo pentru că asemenea experienţă va fi de neuitat.

Să admire mândrele veliere care păreau desprinse din fantasticele naraţiuni cu piraţi, să simtă adierea vântului în pânzele acelea imense ce propulsează vasele spre larg, să admire, să pipăie, să fie prezent cu toate simţurile în împletirea aceea armonioasă de briză ozonată şi sărată, de soare arzător şi poveşti ghicite doar din jocul razelor peste catarge şi fâlfâit de aripi spre asfinţit.

Cu siguranţă va fi prezent la Regata Marilor Veliere, pentru a admira siluetele falnice ale acestora, a le asculta istoria, a le vizita, a-şi umple sufletul de frumuseţea, pentru el încă nedescoperită, a mării şi ambarcaţiunilor ce  o străbat într-un spectacol grandios.