Doar o amânare

perpetuum

Aş fi lansat o provocare în eter, aşa, doar pentru stele şi planetele retrograde sau cele  aflate în mers direct, pentru toate constelaţiile ştiute sau neştiute, pentru soarele ce ne încălzeşte ca-n mijlocul verii, chiar dacă suntem la început de toamnă, calendaristic vorbind.

Acum, în perioada lunii în creştere, se zice că dorinţele se împlinesc mult mai uşor, însă am uitat să urmez toţi paşii ritualului acela ce trebuie urmat în noaptea în care se formează aspectul de lună nouă.

Ar fi trebuit să-mi scriu pe o bucată de hârtie, nu maculatură, dorinţa ce voiam a se împlini, invocând luna să-mi acorde sprijinul ei, undeva în mijlocul naturii, sau, măcar în faţa ferestrei deschise, fără a se afla nici un paravan, sau alt obiect despărţitor, între mine şi astrul ceresc.

Şi aş fi putut scrie acolo, pe acea foaie de hârtie, orice, tot ceea ce consider a fi un balast, greu de dus şi nefolositor, care ar putea împiedica realizarea dorinţelor, a transformării într-o persoană mai bună, lipsită oarecum de prejudecăţi şi complexe.

Dar, aş fi avut nevoie şi de un încărcător, care prin intermediul unui furtun special, să-mi insufle tot curajul necesar pentru a face asta, de parcă eu, Luna şi o bucată de hârtie am fi avut martori nevăzuţi în liniştea nopţii, vreun reprezentant al creaturilor nevăzute ce mişună în întuneric.

Aş fi putut să contactez un notar pentru a-mi lua o procură care să-mi asigure libertatea de mişcare, de înfăptuire a oricărui gând, mai mult sau mai puţin năstruşnic, sau să cer forurilor interioare un paşaport de liberă trecere spre… împliniri.

Uitasem ochelarii de cal într-un etui care zăcea prăfuit pe marginea unui pervaz, ascuns cumva de razele lunii, într-o paletă monocromatică, într-o semiobscuritate ce-i ocrotea de privirile indiscrete, sau disperate, după caz.

Aşa am fost nevoită să amân ritualul, lansarea provocării, pentru următoarea dată când împrejurările îmi vor fi mai prielnice.

Până atunci pot doar să sper că planetele vor fi aliniate în aşa fel încât toate să meargă din plin, fără ajutorul vreunui meseriaş în ale astrologiei sau ritualurilor, fiind suficientă intenţia care va pune în mişcare celelalte piese, ca într-un perpetuum mobile.

Din aceeaşi duzină de cuvinte (incarcator, despartitor, meserias, maculatura, furtun, reprezentant, paleta, pasaport, eter, balast, etui, notar) s-au iscat poveşti mai mult sau mai puţin năstruşnice, versuri, povestiri pe care le găsiţi în tabel la Eddie, ca de obicei.

Imagine: G+

Anunțuri

6 gânduri despre „Doar o amânare”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s