Perfect imperfect

Hai să zdrobim un colţ al acestei zile
Ce se anunţă a fi perfectă
Pentru că „perfecţiunea nu atrage atenţia”
Aşa cum spunea Nichita cândva.

Hai să-i pocim, puţin numai, figura,
Figura aceea pe care o credem perfectă
Cu o lacrimă ivită din emoţii neştiute
Sau din prea plin sufletesc.

Hai să ne jucăm de-a perfectul imperfect
Într-o zi care se vrea puţin şchioapă
Pentru că a călcat în cioburi de nemurire
Ce vor fi înrămate în suflet.

Hai să ne costumăm în clovni
Cu zâmbet puţin strâmb, imperfect
Şi ochi măriţi de uimiri neştiute
Privind spre amintiri viitoare.

Hai să zâmbim, cu zâmbetul ştirb
Al unui copil ce se bucură de începerea şcolii
Ca de o taină ce aşteaptă a fi descifrată
Dintre coperţi colorate de vreme.

Hai să fim noi cei dintâi veşnic îndrăgostiţi
De măreţia acestei lumi,
De perfecţiunea imperfectă
A cuvântului, a sunetului, a culorii!

Versuri iscate de un clip postat de Adriana. 🙂

… pe care nu pot să-l puuuun aici 😀

L. E. … Evrika! :))