Coşmar sau… ?

Lacul de unghii în culoarea nisipului începuse a se exfolia, iar bucăţile căzute se măreau din ce în ce mai mult, semănând cu plăci de tencuială desprinse de pe exteriorul clădirilor.

girafe Zebrele care până atunci îmi vegheaseră somnul o luaseră la sănătoasa, într-un galop haotic. În acelaşi moment o mână nevăzută prinse de unul din capetele patului meu zgâlţâindu-l cu putere, dar nu ca într-o legănare, stânga-dreapta, ci de la cap spre picioare, mişcare deloc confortabilă.

Am deschis ochii, încercând să-mi dau seama ce se întâmplă, dar nedumerirea îmi era şi mai mare. Puiul meu dormea alături fără ca somnul să-i fie tulburat. Din camera alăturată se zărea lumina albăstruie dată de ecranul televizorului. Mă îndrept într-acolo, doar doar voi găsi ceva care să-mi lămurească îndoielile, dar îmi găsesc soţul adormit buştean cu telecomanda în mână. O sustrag încetişor, închid televizorul şi mă îndrept spre camera de unde venisem, deschizându-l pe celălalt. Pe programele care difuzau ştiri la ora aceea rulau doar reluări, nimic de ultim moment. Îl închid şi pe acesta, mă ghemuiesc în aşternut spunând repede o rugăciune în gând, fac semnul crucii cu limba, ca în momentele acelea când te simţi paralizat de teamă, prea rău pentru a-ţi mai folosi membrele, şi încerc să fac un rezumat.

Plecasem dimineaţă la serviciu cu lacul sărit abia perceptibil de pe vârful unei unghii zicându-mi că nu se va observa, dar subconştientul pare să nu fi fost de acord, aducând momentul la nivel de tragedie. Doamne, oare asta să se fi întâmplat?

Nu cred că o asemenea banalitate să capete asemenea proporţii.

Dimineaţă aveam să mă lămuresc. Nu fusese subconştientul cel care îmi jucase feste, nici vreun coşmar, ci DOAR un cutremur.

Bănuielile mi-au fost confirmate, iar ora 2 şi 11 minute, aceea la care s-ar fi produs mişcarea tectonică, îmi aminti că mă uitasem la telefon şi era 2 şi 14 minute. Da, oricât m-am chinuit în ultima vreme să-l reglez pare că timpul de pe telefonul meu are propriul său sistem de măsură, dar eu nu mă supăr pentru atâta lucru, căci mă ajută să ajung la timp la serviciu.

Voi aţi simţit cutremurul sau aţi avut vreun coşmar noaptea trecută? 😀

 

Anunțuri

10 gânduri despre „Coşmar sau… ?”

  1. Cred ca m-am trezit in timpul lui. Si nici nu a fost luna plina! Dar confirmarea am avut-o dimineata. Mi-am zis ca mai bine asa, se mai descarca energiile planetei!
    Si ne mai pasuiesc putin!

    Un weekend fara cosmaruri, draga Dana!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s