Luna tăcândă

316

Tăcută e luna ascunsă-n înalturi
Copacii în rugă spre cer întind ramuri
E calm şi e noapte
Cuprinsă de şoapte
Şi sus, foarte sus, printre nouri…

Începe povestea, târzie-nserare
Acoperă inimi cernite cu falduri uşoare
Iar norii cern lacrimi
Ivite din patimi
Şi sus, foarte sus, amăgire.

E seară tăcută
Şi luna…
O lacrimă.

 

Pornite ca un comentariu la Sweety, continuate aici, versuri la minut…

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Luna tăcândă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s