Toamna prin duzină

La fereastra ei soarele zâmbea săgalnic, vâtul adia printre frunze galbene, ruginii, sau, încă, verzi, cântând acelaşi cântec an de an, cel al toamnei pline de culoare, dar astăzi, da, chiar astăzi s-a gândit să-i adauge o notă de originalitate, să facă un compromis, împrumutând ceva din căldura verii şi răceala iernii care e aproape, din ce în ce mai aproape.

Rămăsese cu privirile pierdute, descoperind cu uimire schimbările rapide ce aveau loc chiar în acele momente. Ar fi cutreierat la nesfârşit mansarda îngustă încărcată de poveşti. Poate de acolo ar fi auzit mai clar balada toamnei, cântecul tânguitor al vântului ce poartă în foşnirile sale roiuri de fluturi arămii, luând cu el spre cine ştie ce ţinuturi îndepărtate ultimele sclipiri, ultimele răsuflări abia simţite ale minunilor curse în mierea aurie cu gust de pământ jilav.

Scările şubrede nu avură puterea de a o opri şi, două câte două, le urcă în grabă, graba dată de neliniştea că ar fi putut pierde un moment cât de mic, cât de neînsemnat, al acestui spectacol.

În doar câteva secunde norii se transformaseră din albi în cenuşii. Soarele părea să joace v-aţi ascunselea cu ei, cireşul îşi mai pierduse o bună parte din frunze, iar sub corcoduşul cu frunze încă verzi, băncile păreau cu mult mai îmbătrânite. Una chiar se gârbovise, alunecase într-o parte, de parcă ar fi vrut să-şi doarmă ultimul somn cât mai aproape de pământul reavăn pe care stătuse atâta vreme, înfruntând, arşiţa, ploile, gerul, ninsorile, suportând, căci aşa trebuia, greutatea celor care căutau momente de răgaz acolo.

toamna

Totul părea să aibă un aer ezoteric.

Urma o noapte cu lună nouă, o lună nouă plină de transformări, un prag important de trecut pentru cei curajoşi care-şi vor vedea încununate eforturile depuse în ultima perioadă, o trasare a noilor direcţii pe care viaţa o va căpăta de acum încolo.

Cei ce şi-au sădit seminţele visurilor în nisip mişcător, nu în pământ fertil, vor avea parte de noi dezamăgiri, lupte, muncă asiduă pentru atingerea lor, iar ceilalţi… ceilalţi se vor simţi împliniţi.

Asta părea să-i şoptească vântul zburdalnic, taine nedesluşite altora, un basm despre planete, viaţă, schimbări aşteptate, misticism şi un oarecare simbol cu sens ascuns, de parcă s-ar fi întâlnit într-o rotondă cu însăşi viaţa, însăşi destinul cel implacabil, care poartă câte o notă de originalitate pentru fiecare.

Putea să fie asta o virtute sau doar un drum bine trasat dinainte de cineva cu puteri miraculoase care a împărţit viaţa în felii?!?

De aici până aici ţie, de aici până aici altuia; a ta va avea gust de fistic, pe când a celuilalt de ciocolată amăruie.

Se putea revolta? Cu cine să se certe dacă împărţirea îi pare nedreaptă?

De la fereastra mansardată totul părea altfel, viaţa însăşi prindea contururi de poveste, toamna zâmbea arămiu, iar vântul zburdalnic nu părea să vrea a-şi găsi odihna.

Ce s-a mai scris pornind de la aceeaşi duzină de cuvinte găsiţi în tabel la Eddie.

Anunțuri

6 gânduri despre „Toamna prin duzină”

  1. Ce idei complicate, disimulate printr-un aer ezoteric de toamna plina de culoare! 🙂
    Poate daca ascultam atent, vom avea si un raspuns. Si daca suntem rabdatori il vom auzi in timpul nostru real. Daca nu, vom continua sa traim, incercand totusi sa-l descoperim pentru ca meritam un raspuns!

    Duminica colorata si senina, draga Dana!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s