Plăsmuiri… ninse

 

pintLipseşte un cuvânt… Un stârv
Al sufletelor care altă dată
Se mai trezeau în zori dansând,
Zâmbind spre marea albă, îngheţată
Fără putinţă de-a ierta tot ce a fost
Potrivnic, fără a şti, poate, cândva
Că oasele ce-s risipite fără rost
Pe câmpul  îmbrăcat în mucava
Sunt doar scheletele împuţinate
De mari poveşti şoptite pe-nserat
Cu personaje rar interesante
Clevetitoare pe la colţ, ca un păcat.

A fost iubire?
A fost vis?
A fost păcat?
Sau doar a nins?

Sub norii parc-atinşi de mucegai
Se-adună doar zădărnicii de-o clipă
Fantome spumegând, încălecând pe cai
Ce par să aibă numai o aripă,
Priviri întunecate încă urmăresc
Un fir al Ariadnei nevăzut
Împleticindu-se pe drumul nelumesc
Amestec de zăpadă şi de lut.

O joacă la început de an, mai mult sau mai puţin coerentă, înţeleasă, inteligibilă. Doar o joacă. 🙂

 

6 gânduri despre „Plăsmuiri… ninse”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s