Lipseşte un cuvânt… Un stârv
Al sufletelor care altă dată
Se mai trezeau în zori dansând,
Zâmbind spre marea albă, îngheţată
Fără putinţă de-a ierta tot ce a fost
Potrivnic, fără a şti, poate, cândva
Că oasele ce-s risipite fără rost
Pe câmpul îmbrăcat în mucava
Sunt doar scheletele împuţinate
De mari poveşti şoptite pe-nserat
Cu personaje rar interesante
Clevetitoare pe la colţ, ca un păcat.
A fost iubire?
A fost vis?
A fost păcat?
Sau doar a nins?
Sub norii parc-atinşi de mucegai
Se-adună doar zădărnicii de-o clipă
Fantome spumegând, încălecând pe cai
Ce par să aibă numai o aripă,
Priviri întunecate încă urmăresc
Un fir al Ariadnei nevăzut
Împleticindu-se pe drumul nelumesc
Amestec de zăpadă şi de lut.
O joacă la început de an, mai mult sau mai puţin coerentă, înţeleasă, inteligibilă. Doar o joacă. 🙂
La capatul curcubeului 
Mie mi-a plăcut mult joaca asta. Mai puţin înţeleasă în sensul că fiecare îi poate atribui un înţeles doar al său…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost, aşa, un gând care a luat-o razna… 😀 Mulţumesc, Potecuţă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam trista joaca asta a ta pentru un inceput de an.
La multi ani si un 2017 cu sanatate si plin de realizari !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mulți ani! Cu împliniri să ne fie tuturor! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost, este și va fi iubire, vis, ninsoare, păcat… Asta-i viața! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos le-ai adunat pe toate… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană