Clepsidra timpului

 

clepsidraÎncercase să-şi ascundă durerea pe care o percepuse atunci când realizase care îi era adevărata vârstă, pe care, ce-i drept, nu o simţea.

Unde zburaseră atâţia ani, splendoarea tinereţii, misterul clipelor fără umbre de resentimente?

Pe unde se rătăciseră altruismul, mâna întinsă întru ajutor fără a aştepta recompense, puterea de a muta şi munţii din loc pentru a împlini ceea ce îşi dorea ?

Cât de uşor putuse exclama cândva ador, simţind într-adevăr asta, iar acum cât de îndepărtat şi străin i se părea acest cuvânt, de parcă un imens burete- asemeni celui galben-cenuşiu, poros, prin de praf de cretă cu care în copilărie stregea tabla atunci când îi era rândul- ar fi voit să-l şteargă definitiv din vocabularul său.

I se părea imposibil ca asta să se întâmple, dar iată că se întâmpla.

Din ce în ce mai des uita cuvinte, nume, denumiri.

Din ce în ce mai des îşi dădea seama că toate obiectivele propuse, la fiecare început de an, fuseseră bifate în cea mai mare parte a lor, dar că, acum, rezoluţiile nu-şi mai aveau rostul, deoarece vor fi amânate, iar şi iar, până când vor fi lăsate de izbelişte, aşa cum se tot întâmpla în ultimii ani.

Realiză asta calm, la rece, de parcă o pâclă care îi învăluise memoria, în ultima vreme, se ridicase lăsând în urma ei o claritate de cleştar.

Curios lucru, se trezi făcând un gest nervos cu mâna mătrăşind, parcă, gândurile supărătoare ce nu-i dădeau pace.

Amintirile aveau un farmec aparte, dar acum nu-şi aveau rostul.

Nu părea a-i displace mobilizarea ce trebuia să aibă loc, nici părul argintiu care-i împodobea tâmplele. Ar fi trebuit să fie mândră că anii trecuseră cu blândeţe pe lângă ea, că, exceptând perioada aceea cuprinsă de negură, era puternică, aşa cum fusese tot timpul, iar asta o ajutase să treacă cu bine peste toate încercările la care viaţa o supusese de-a lungul timpului.

Se anunţa a fi un an al noilor începuturi şi fiecare început are un farmec aparte.

Un nou început în care ar fi putut răsturna clepsidra timpului, întorcând trecerea acestuia în favorea ei, profitând din plin de înţelepciunea dobândită, de cunoştinţele asimilate, de puterea de a accepta totul aşa cum vine.

Se vede treaba că era timpul clarificărilor, împăcărilor cu viaţa însăşi, a repaosului acela în care va sta faţă în faţă cu însăşi adâncurile fiinţei sale, lăsând spre sedimentare răzvrătirile, lupta, căutările, acceptându-şi alegerile fără a le clasifica în bune sau rele, fără a le judeca, doar primind ceea ce îi va ieşi în cale, trăind.

Clepsidra timpului… Un nou început…

Ce s-a mai scris pe aceeaşi temă, folosind aceeaşi duzină de cuvinte (durerea, misterul, ador, splendoarea, imposibil, rasfatate, farmec , curios, matrasind, argintiu, displace, treaba) găsiţi la Eddie în tabel. 

imagine: Pinterest

Anunțuri

7 gânduri despre „Clepsidra timpului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s