Eeei, asta-i viaţa!

pinterest

Se gândise  că ar mânca vreo câteva pârjoale, iar eu ştiam că i se vor părea mai gustoase dacă ar participa la prepararea lor. Îl rog să mă ajute şi îl simt ezitând, pentru că e mai interesant să-ţi petreci timpul la calculator, cu unul din jocurile preferate, decât cu mama în bucătărie, dar argumente precum: în viaţă trebuie să ştii să faci de toate, mă ajuţi şi pe mine, vezi şi tu cum se face,… par să-l convingă.

Curăţă morcovul cu dispozitivul acela special pentru legume, pe care eu nu l-am folosit niciodată. E aproape bine, dar la cartofi pare să nu mai dea acelaşi randament. Îi dau un cuţit mai mic, ca pentru el, şi observ că aproape jumătate din cartof e înlăturat cu tot cu coajă. Ştiu că sunt cârcotaşă, dar tot îi spun că a aruncat prea mult din el. Eeei, asta-i viaţa!, îmi răspunde cu zâmbetul acela care mă topeşte de fiecare dată.

Luăm altul, pentru a-i arăta cum se face, iar mâinile lui se lasă docile îndrumate de ale mele. Nu-i mai spun că pe mine m-a învăţat tata să curăţ cartofii, îndepărtând coaja în strat subţire, aproape neîntrerupt până la capăt. Asta e altă poveste. Nu-i reuşeşte prea bine, dar eu îl încurajez spunându-i că experienţa se capătă în timp, exersând.

Îl las tot pe el să adauge ouăle în compoziţie şi mare a fost distracţia când, de sub coaja subţire a ţâşnit albuşul vâscos, urmat de gălbenuşul împrăştiat sub presiunea degetelor.

În timp ce adaug condimentele, pentru definitivarea gustului, fredonând o melodie doar de el ştiută, începe a curăţa cu temeinicie părţile componente ale robotului de bucătărie. De sub apa caldă, împânzită cu norişori de spumă, mânuţele lui pufoase par să-mi zâmbească.

Din tigaia încinsă se aricesc vreo câteva bucăţele mai mărişoare de usturoi, dându-le un aspect ciudat. Ar fi trebuit să pun sita mai mică. Eeei, asta-i viaţa!-vorba lui Alex– îmi spun, în gând, zâmbind, în acelaşi moment realizând că nu e cea mai importantă forma perfectă, ci gustul delicios pe care îl au, deoarece cuprind în ele dragoste, curiozitate, zâmbete.

O portocală dulce, parfumată şi zemoasă mă ademeneşte cu nuanţa ei solară.

Prin fereastra larg deschisă pătrunde un aer răcoros.

E atât de cald şi bine… în suflet!

Imagine: Pinterest

 

Anunțuri

12 gânduri despre „Eeei, asta-i viaţa!”

  1. Nu am mai facut de muuuult timp parjoale. Cu un astfel de ajutor pretios, cred ca au iesit minunate. Sper ca i-au placut mai mult, mai ales ca a fost participant activ! 🙂
    Sa te bucuri de cat mai multe astfel momente, draga Dana! 🙂
    O saptamana minunata!

    Apreciat de 1 persoană

    1. A fost o experienţă interesantă pentru amândoi. Eu nici nu credeam că mă va ajuta, el lăudându-se imediat cât de multe a făcut. I-au plăcut, el şi le-a ales pentru meniu, altfel nu cred că aş fi făcut. Mulţumesc, Suzana! Sper să fie cât mai multe. O săptămână aşa cum ţi-o doreşti! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s