Mai aproape de pol

pinterest-1 Da, știu că șansele sunt aproape inexistente, dar am pornit, totuși, să te caut, orbecăind prin albul strălucitor. La fiecare colț de stradă întâlneam alt zâmbet, altă uimire, alt început și atunci m-am rătăcit printre ele lăsându-mă furată de vraja lor.

Chiar şi umbrele tăceau pitite după stâlpi de telegraf, dându-le de gol doar licărul din priviri.

O altă stradă, un alt colţ, o altă poveste.

De niciunde răzbătea o larmă asurzitoare, iar drumurile toate duceau într-acolo .

Un zâmbet mi-a prins mâinile reci între ale sale. Mă privea atât de adânc încât mi-a fost teamă să îl refuz şi, atunci, mână în mână, am ajuns la locul cu pricina. O insulă a zburdălniciei şi veseliei fără graniţe, ai cărei locuitori nu aveau habar de vreo responsabilitate şi nici nu căutau vreun pretext pentru a fi prea scorţoşi.

Mi se părea amuzant să privesc acel grup de copii, parcă veniţi din alte galaxii, toţi acoperiţi de mantii strălucitoare, purtând coroniţe şi baghete magice, cuprinşi de importanţa momentului, crezându-se magi sau magicieni, începând să povestească, toţi în acelaşi timp, cu mare pasiune, despre miracolul din anul cel nou. O ceată animată de pitici însufleţiţi, a căror voci deveniseră din mici mari, vrând să-şi dovedească înţelepciunea  mai presus, chiar, decât buna înţelegere dintre ei care, acum, părea pierdută. Gălăgioşi, au dispărut care încotro, vociferând continuu. Odată cu ei au luat toată voiciunea ce domnise la acea răspântie de drumuri.

Din nou, paşii tăcuţi se îndreaptă spre nicăieri.

Umbrele par să prindă curaj, înmulţindu-se, aruncând licăriri stranii în întunericul străpuns uneori de razele palide ale unui felinar.

O melodie cunoscută sparge cadenţa liniştită a paşilor nesiguri.

Aş fi putut să dansez, să mă bucur de mirosul de gogoşi vanilate ivit de niciunde, să trăiesc minunea copilăriei adusă în cale de o ceată gălăgioasă, să-mi înfing dinţii cu poftă în tarta aceea fragedă cu fructe pe care o lăsasem într-un colţ al mesei.

Aş fi putut să râd, să fac un om de zăpadă mai mare decât mine, să mă aflu cât mai aproape de pol, acel pol al copilăriei, fără reguli ce nu pot fi încălcate sau inhibiţii.

Aş fi putut…

Cei care s-au mai jucat pe aceeaşi temă, folosind aceeaşi duzină de cuvinte (amuzant, anul, magi, stralucitoare , minunea, frageda , gogosi, responsabilitate, povesteasca, pasiune , intelepciunea, coronite) şi-au aliniat scrierile la Eddie în tabel.

imagine: Pinterest

Anunțuri

4 gânduri despre „Mai aproape de pol”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s