Povestitorul

 

Sunt povestitorul hoinar
De prin stele mi-adun
Gând pribeag, gând de jar
Care nu-i încă scrum.
Am păţit multe-n zori
Când pe cerul arzând
Se adună din nori
Cântecul suspinând.
Mulţumire-am avut
Printre zâmbete calde
Ce s-au strâns neştiut
În buchet, colonade.
Nu e musai să ştiu
Ce în viaţă se spune
Despre tot ce e viu
Sau e o pasiune.
Catastrofă am văzut
Unde nu e iubire,
Chip pustiu suspinând
După vreo amintire.
I se spune sistemul
Cel de azi, de valori,
Ce te prinde, iar sternul
Ţi-l preface-n fiori.
Am surprins chiar călare
Pe un roib zburător
Povestiri cu mirare
De om viu, nu decor
De chirpici sau hârtie
Amintind de o scenă
Simplă butaforie
Ce se pierde-n arenă.
Am salvat chiar un suflet
Al celui mai bun amic
Afectat de-un pamflet,
Transformat în nimic.
Înarmat până-n dinţi
Cu poveşti despre viaţă,
Despre psihic, credinţi
Ce minuni te învaţă,
Ştiu doar să dau un sfat
Chiar de nu e nevoie
Povestind repetat
Cu a mea bunăvoie.
Iau totul în serios
Nu ca pe o distracţie
Ce te prinde frumos
Într-un cerc de atracţie.
Sunt doar povestitorul
Care umblă hoinar
Ascunzând tot umorul
În al său buzunar.
Să nu-l ningă  tristeţea
Ce încă nu s-a depus
Ca o zgură-n reţea
Când se cerne de sus.

Cei ce s-au jucat pe aceeaşi temă a săptămânii „Povestitorul” sau cu aceeaşi duzină de cuvinte (sfat, patit, distractie, multumire, musai, sistemul, amic, inarmat, salvat, calare,  psihic, catastrofa) şi-au aliniat scrierile la Eddie în tabel.

Imagine: Pinterest