Să-mi fii…

Surâsul ivit odată cu zorii

Pe cer roşiatic de visuri brăzdat,

Un mugur pleznind timid în magnolii

Parfum stăruind în gândul uitat.

 

O şoaptă rămasă în pragu-nserării

Pe clape stârnind un adagio trist,

Chopin ca o rugă adusă mirării

A minunii că esti şi eu mai exist.

 

Să-mi fii fericirea ce azi mă încearcă

În zări de mătase purtându-mă-n zbor,

Să-mi duci nevorbirea pe umeri, povară

Ca valsul tăcut atârnat de un dor.

 

Să-mi fii… mugur naiv de magnolii,

Parfum stăruind pe clape şi-n gând,

O şoaptă uitată în pragu-nserării

Chopin, cu mirarea că încă mai sunt…

 

Anunțuri

18 gânduri despre „Să-mi fii…”

  1. Cu un miez de primăvară răscolitor, vibrant, poemul a dat acestei zile soare, lumină, visare și o satisfacție enormă, că trăiesc și am posibilitatea să-ți citesc scrisul minunat. Să ai inspirație și mult spor! Sărbători binecuvântate!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s