La naiba cu principiile!

Lumea trăieşte după anumite reguli bine stabilite, şi-a format anumite principii pe care să le urmeze, greu fiindu-i să se abată de la ele, însă, poate veni o zi în care toate acestea să explodeze, răspândindu-se în miliarde de bucăţele aruncate în toate punctele cardinale ştiute sau încă nedescoperite, simţind că toate conceptele ce i-au fost călăuză până atunci îşi pierd rostul şi valoarea.

Se spune că „Oamenii cu principii sunt cei care cad cel mai rău şi se afundă cel mai mult.”, iar asta se poate întâmpla oricând, pe neaşteptate.

Am vrea să ne arătăm fericirea întregului Univers, să ne-o strigăm din toţi rărunchii, însă ceva ne opreşte. Ne ascundem după diminutive, pseudonime, suntem în stare de orice pentru a ne păstra, cât de cât, parte din mister, din adevărata identitate, iar asta nu ar fi tot, atunci când o mică părticică din acele „principii” adânc înrădăcinate în subconştient, atât de adânc, încât, nicio acţiune conştientă nu ar putea-o şterge definitiv, atentează la cadenţa obişnuită a curgerii fireşti cu care suntem învăţaţi, totul pare doar un angrenaj defect.

Cum ar fi să lăsăm deoparte toate constrângerile, complexele, tiparele cu care ne-am născut şi crescut, să punem câteva bucăţi de dinamită, acolo, în cel mai ascuns ungher al firii, pentru a putea trăi eliberaţi de ele, să ne curăţăm mintea de frici şi iluzii?!?

Uneori simţim că am vrea să ne debarasăm de ele, ca de nişte haine uzate ce nu ni se mai potrivesc, şi să luăm cu o înghiţitură lacomă o parte din marea felie de libertate ce ne este oferită tuturor, gratuit, dar nu, ele, principiile, vin şi ne trag de mânecă, parcă pentru a ne atenţiona că suntem pe cale de a face ceva greşit. Ne mulţumim, atunci, cu porţia dinainte stabilită, satisfăcătoare, calculată în aşa fel încât să nu rămânem nici flămânzi, dar nici să nu ne îngrăşăm.

Alteori ne ascundem la umbra lor, simţindu-ne protejaţi, respirând acelaşi aer bine cunoscut, iar şi iar, până când ajungem la saturare, ni se pare că acesta devine din ce în ce mai rarefiat şi încercăm marea evadare, gura de oxigen indispensabilă, doar în gând, căci e mai sigur aşa, mai comod, mai călduţ şi al naibii de sigur.

Ne-ar plăcea să putem spune despre aceste concepţii ceea ce a spus cândva Tristan Tzara „Din principiu sunt împotriva principiilor”, dar şi asta ni s-ar părea un sacrilegiu, aşa că rămânem scufundaţi în pufoşenia sacră, egală, a zilelor, trăind la fel de comod fără prea mari emoţii, abateri, aventuri, iubiri, iar spre sfârşit nu ne mai rămâne decât să murmurăm „Şi cât de mult aş fi vrut să am ocazia de a-mi striga fericirea, chiar şi numai pentru câteva clipe!” ştiind că ar fi fost posibil, dar am lăsat această oportunitate să treacă pe lângă noi.

Fericirea e ca un puzzle cu piese infime, iar dacă ştii să le îmbini după culoarea şi forma potrivită, atunci, te poţi considera câştigător.

Articolul poate fi citit și aici.

imagine: Pinterest

23 de gânduri despre „La naiba cu principiile!”

  1. Oricat as zice „eu nu traiesc dupa principii”, se mai strecoara unul sau doua asa pe nepusa masa în viata mea … ca doar om sunt! 🙂
    Bun articolul tau!
    Saptamana cu spor, draga Dana!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Suntem atat de „programati” si nici nu realizam cat de mult! Asa, din generatie in generatie se tot aduna! 🙂 Poate ca daca ne-am rezuma la bunatate, respect, dragoste, nici nu stiu daca am avea nevoie de altceva (de alte principii!).
    Uneori, cand aud ceva de genul: „se spune ca…” sunt de doua ori atenta. De multe ori in spatele unor astfel de idei chiar se ascund programari puternice.
    Interesant subiect. Mi-a placut.
    „Am vrea să ne arătăm fericirea întregului Univers, să ne-o strigăm din toţi rărunchii, însă ceva ne opreşte.”…..Sa nu te opreasca nimic! 🙂
    O seara minunata, draga Dana! ❤

    Apreciat de 2 persoane

    1. Se spune că… duce într-adevăr cu gândul la o sursă a informaţiei cam îndoielnică, care ar putea fi o „programare”, cum bine zici. Ne-am născut încorsetaţi, noi cei care am crescut „în epoca apusă”, dar mai avem o speranţă pentru cei care abia acum cresc, să-şi păstreze cât mai mult căldura din priviri şi bucuria copilăriei, să fie mai eliberaţi de constrângeri… Mulţumesc, Suzana! O seară frumoasă şi ţie! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. principiile sunt un set de reguli, de cutume, pe care obișnuim să ni le aplicăm de cele mai multe ori din teamă: de a nu fi expluși, de a nu fi judecați (de parcă oamenii n-au altă treabă).
    este o mare și adâncă problemă aici și vine din educație și-o cheamă gura lumii. și e falsă.
    dacă am avea cu toții curajul propriei vieți, asumarea și o regulă de genul ”iubește-te, nu te ai decât pe tine” oho… multe legi nu ne-ar folosi la nimic. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    1. …. dacă am avea curajul… că bine zici! Să spunem că unele persoane alături de care îţi petreci cea mai mare parte a zilei ar comenta, referitor la faptul că ai ales ca uneori să aşterni câteva cuvinte pe o pagină virtuală, „…lipsă de ocupaţie, nu ai ce face…” ca şi cum ai comis o mare faptă degradantă . Acesta fiind un exemplu nevinovat. Alegi să nu discuţi cu nimeni sau să dai explicaţii despre felul în care îţi petreci timpul liber. Nici nu ai avea ce şi de ce explica unor astfel de persoane… Oamenii (te) judecă şi gura lumii nu o poţi închide. Cât despre faptul de a te pune pe primul loc în viaţa ta… mare realizare! 🙂

      Apreciat de 2 persoane

      1. i-aș răspunde simplu: că-l poftesc să vadă lumea prin sufletul meu. omaenii nu te judecă prin ce simți tu (și nici nu te pot răni astfel) ci doar prin ce simt ei. și dacă i-ai întreba: ce te face să spui/ crezi asta? ori de ce ai ajuns la concluzia asta? cum? s-ar lămuri mai multe.
        harta nu este teritoriul… 😉 o să-ți povestesc cândva.

        Apreciat de 2 persoane

      2. Abia aştept să-mi povesteşti! Cât despre astfel de persoane nu se lasă lămurite în vreun fel pur şi simplu doar ele au dreptate… chiar nu contează decât atunci, în momentul acela în care te simţi rănit pe nedrept şi nu ar trebui să fie aşa.

        Apreciat de 1 persoană

      3. Asta nu! Dacă ar fi fost să mă iau după spusele binevoitorilor aş fi renunţat de mult la toate… Nu merită să le dai satisfacţia de a te crede înfrânt. E locul meu pentru care am muncit şi muncesc de o grămadă de ani. Trec toate, mai ales atunci când nu le acordăm o prea mare importanţă. Chiar sunt bine… 🙂

        Apreciat de 2 persoane

  4. Cat de mult imi place ce ai scris! 🙂
    Principiile… Mult curaj trebuie sa aiba acela care renunta la principii, si o mare forta psihica. 🙂
    In clipa aceasta as renunta la toate cele in care ma mai incurc uneori… 🙂 Poate gasesc curajul de-a o face. 🙂
    Seara minunata iti doresc!

    P.S. Am citit continuarea dar scriu numai aici pentru ca aici mi-e bine. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  5. ….principii. Un cuvânt desuet pentru unii, care-și trăiesc viața la întâmplare, cunoscut unora și înlocuit de alții cu o multitudine de semnificații. Totuși, zic eu, dacă nu ai avea principii …articolul acesta nu ar fi fost scris asa frumos. Sau poate da.

    Apreciat de 2 persoane

  6. Adevarul este ca ca de multe ori incercam sa ne descatusam de principii si nu mereu ne reuseste. Important este sa vrem si sa incercam. Provocarile vietii sunt atat de diverse , incat uneori, fara sa vrem actionam si uitam de toate principiile instantaneu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

%d blogeri au apreciat: