Uneori reuşesc să mă strecor spre seară
Printre inerţii şi obiceiuri cotidiene
Într-o primăvară incertă şi medievală
Ce-şi poartă culoarea sub piele, tatuaje eterne.
Alteori, când la suprafaţă ies nesiguranţe
Mă ascund, mai adânc, în cochilii uitate de melci
Luând cu mine licăriri străvezii şi fragranţe,
Paşi tăcuţi ce purtau amintiri, infantile poteci.
Şi ascult şoapte stranii ce par a veni de departe,
Aparenţele nefiindu-mi prea cunoscute,
Ca şi cum ar citi dintr-o carte, cuvinte în noapte.
Aducând în privire suveniruri neştiute.
imagine: Pinterest
Îmi împrumuţi şi mie una dintre cochiliile tale? Uneori, căutând paşi tăcuţi, parcă am nevoie să mă retrag puţin…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da… oricând, că tot e cu potecuţe… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din cochiliile tale, vin lumi ce ne intregesc si pe noi. Niciodata nu mi-am luat o cochilie de melc acasa, parca le voiam acolo, salbatice, neatinse. Cu gand bun atingem si cochilia ta…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu am rezistat şi mi-am adus în casă cochilii de moluşte, ca să aud valurile mării aşa cum se spune… Mulţumesc de gândul bun! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Învârtă-te, învârtă-te
Cochilie nebună
Si-adună toti melcii
Dintr-o seară taciună.
Iar gândurilor dă-le
Aripi si flori
Să poată să asculte
Soaptele dintre nori!
Pupici, zi cu soare! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sorry! Nu am sa mai comentez în versuri! Promit!
Sa ai o zi superba, Dana draga! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar mie chiar îmi plac versurile tale, de ce să nu mai comentezi aşa? 🙂
ApreciazăApreciază
Acum eu trebuie să mă învârt
Cu scuze la tine să mă prezint
Pentru că nu ţi-am răspuns la timp
Din cochilia mea rămasă în nisip.
Te îmbrăţişez cu drag, Ella! O seară minunată! ❤
ApreciazăApreciază
NU M_AM SUPARAT!
Eu nu ma supar asa usor! Dar am creszut ca prefer sa scriu la comentarii … normal! 🙂
Sa ai o zi minunata, Dana draga! Imbratisari! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am preferinţe în privinţa comentariilor, poţi scrie ce vrei şi cum vrei, Mă bucur că nu te-ai supărat. O zi frumoasă şi ţie, dragă Ella! ❤
ApreciazăApreciază
Cochiliile isi poarta perfectiunea fascinanta si ne incanta sau inspira, asa cum te-au inspirat pe tine! 🙂 Iar zgomotul marii imi place tare mult sa-l ascult punandu-le la ureche. E asa, ca o reamintire…
O seara minunata sa ai, Dana! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, câteodată chiar nu ştiu unde să-mi mai găsesc inspiraţia, numai că de data aceasta imaginea a venit după… Ce fain să ai şi câte una în casă care să-ţi amintească de mare! O seară liniştită, Suzana! 🙂
ApreciazăApreciază
Versuri ce răzbat dintr-o cochilie aparte, ce are un ecou deosebit și persistă chiar dacă nu o ducem mereu la ureche. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Petru, pentru trecere şi cuvinte! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ti-as canta: melc, melc…, sa iesi din cochilie 🙂 poop !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc pentru cântecel, Cristina! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne-ați momit, delicat și dibaci, cum ne-ați obișnuit deja, cu aceste versuri în cochilii necunoscute…, de fapt fiecare purtăm lumile noastre în cochiliile, țesute de timp și e minunat să le luminăm doar cu suveniruri senine, ca să ne însuflețească… Inspirație și mult spor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suveniruri… da, poate că asta adunăm întreaga viaţă. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi urări! O zi minunată! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană