Cochilii

 

Uneori reuşesc să mă strecor spre seară
Printre inerţii şi obiceiuri cotidiene
Într-o primăvară incertă şi medievală
Ce-şi poartă culoarea sub piele, tatuaje eterne.

Alteori, când la suprafaţă ies nesiguranţe
Mă ascund, mai adânc, în cochilii uitate de melci
Luând  cu mine licăriri străvezii şi fragranţe,
Paşi tăcuţi ce purtau amintiri, infantile poteci.

Şi ascult şoapte stranii ce par a veni de departe,
Aparenţele nefiindu-mi prea cunoscute,
Ca şi cum ar citi dintr-o carte, cuvinte în noapte.
Aducând în privire suveniruri neştiute.

 

imagine: Pinterest

Anunțuri

16 gânduri despre „Cochilii”

      1. NU M_AM SUPARAT!
        Eu nu ma supar asa usor! Dar am creszut ca prefer sa scriu la comentarii … normal! 🙂
        Sa ai o zi minunata, Dana draga! Imbratisari! ❤

        Apreciat de 1 persoană

  1. Cochiliile isi poarta perfectiunea fascinanta si ne incanta sau inspira, asa cum te-au inspirat pe tine! 🙂 Iar zgomotul marii imi place tare mult sa-l ascult punandu-le la ureche. E asa, ca o reamintire…
    O seara minunata sa ai, Dana! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s