Statuară dar vivantă

Parcul se umpluse de forfotă. În trecerile grăbite oamenii nu uitaseră să se oprească pentru a admira diversitatea noilor statui răspândite mai peste tot. Cei mici, cu părinţii de mână, purtau baloane în culori vesele, vată de zahăr sau coifuri ca pe nişte adevărate trofee. Se opreau din loc în loc, cu ochi măriţi de uimire, pentru a analiza cu atenţia specifică vârstei grupurile statuare ale căror culori se armonizau perfect cu verdele ierbii, auriul razelelor de soare ce se apropie de asfinţit, întreaga animaţie pestriţă ce înfrumuseţa locul altfel prea puţin frecventat în zilele obişnuite. Era un eveniment ce reuşise a aduna o mulţime mult peste aşteptări.

Vântul răsfoia filele unui ziar ce rămăsese deschis. Privirile mi se îndreptară involuntar înspre el deslușind un titlu cu litere de o șchioapă: ”TEATRUL MASCA SĂRBĂTOREȘTE 27 DE ANI DE EXISTENȚĂ. FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE STATUI VIVANTE VA DURA 7 ZILE. ”

Data înscrisă în antetul paginii mă descumpăneşte -30 mai 2017. Cumva, călătorisem în timp, dar nu făcusem o întoarcere, ci un salt în viitor. Mă ştiam în anii ’60 când acest gen de manifestare artistică începuse a prinde contur. Ceva se întâmplase, în mod sigur, însă acum nu puteam căpăta vreo lămurire, vreo informaţie care să-mi risipească incertitudinea.

Doar cu puțin de cincizeci de ani mai mult
Trecuți peste o împietrire ce pare marmură sau lut
Fiind doar mușchi întinși, doar nemișcare și voință
Ce poartă această artă nescrisă-n biruință.

Mişcările îmi erau inexistente simţindu-mă captivă în propriul trup ca într-un bloc de marmură neşlefuit ce lăsa a se întrezări forma finală, fără patina dată de ultima atingere care-i evidenţiază căldura şi strălucirea.

O rază de soare reuşise a-mi înceţoşa privirea, iar puştiul oprit, chiar atunci, în faţa mea exclamă nedumerit: „Mamă, statuia plânge! O fi având şi ea suflet?”.  Mă crezusem, doar, pierdută în trecut. Rătăcire de-o clipă. Întrebarea lui îmi înfloreşte un început de zâmbet în colţul gurii, gândind, în acelaşi timp, ce noroc am avut că nu a plouat.

Nemișcarea își relevă întreaga splendoare la ceas de înserare, necuvintele se aud printr-o ascultare atentă a respirației micșorate și ea, iar privirile grăiesc mai mult decât orice strigăt, cu o mai mare intensitate decât a unei șoapte zbuciumate. Fragilitatea luptă cu împietrirea, mușchii tânjesc după destindere, dar voinţa triumfă asupra acestor impedimente, doar gândul își mai deschide aripile spre zbor nemărginit.

Festivalul International de Statui Vivante

Mă simt binecuvântată să fiu parte a acestui eveniment, a unui adevărat spectacol în care nemișcarea își scrie propria istorie, unde sunt spuse pe nevorbite povești despre  viață, iubire, zbor neștiut de gând și cuvânt.

Anunțuri

14 gânduri despre „Statuară dar vivantă”

  1. Frumoasă prezentare a unor oameni frumoși. Fiecare dintre noi scriem: unii folosim cuvinte, alții armonia muzicii sau trupurilor, alții faptele bune sau felul lor de-a fi. Aici e ori doi. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. Multumesc pentru prezentarea acelor oameni minunati si inca odata multumesc ca am aflat de aici si nu am pierdut acest spectacol minunat. Nu sunt talentata in a-mi exprima gandurile si trairile asa ca nu indraznesc pentru ca felul in care ai descris aceasta festivitate este asa de minunata, plina de expresie, viata si traire incat ma inclin in fata talentului de care dispui. Sarbatoarea de maine prin Sfantul Duh sa-ti inmulteasca talentul si sa te umple de sanatate pentru a putea sa ne impartasesti multe din povestioarele postate aici. ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s