Duminica

Duminica-i calmă, tăcută, senină
Nu lasă urme adânci pe retină
Sfioasă pare că astăzi zâmbeşte
Şoptind, susurând neştiută poveste.

Pădurile-mi picură în suflet pace,
Iar munţii înalţă vârfuri spre cer
Oraşu-i scăldat în lumină şi doarme
Părând părăsit de oameni şi larme.

Spre cer, trei pui de şoim se înalţă
În cerc tot mai larg ei zborul învaţă
La poale de dealuri cresc flori parfumate
Le strâng în buchete suav colorate.

Un buchet cu flori de câmp să vă coloreze săptămâna. 🙂

 

 

 

Anunțuri

8 gânduri despre „Duminica”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s