Strada de poveste

 

Era praf şi zăpuşeală în jur, de parcă toată căldura verii s-ar fi ascuns acolo, în încăperea cu tavanul scund şi duşumele zgâriate de unghii înfipte adânc în trecerea timpului, vrând, parcă, a o opri. Nu se putea obişnui deloc în noua sa locuinţă care ar fi avut nevoie de resuscitare cât mai curând. Azi nu se simţea în stare nici măcar să zâmbească singurei flori ce-i înfrumuseţa ambientul, ca o pată de culoare rătăcită în acea mare de alb îngălbenit de trecerea timpului.

Căldura zilei o alungă, până la urmă, din încăperea în care aerul părea să nu mai fie suficient. Gândurile îi alergau indecise. Îşi număra paşii şovăitori, ca şi cum abia acum coştientiza câtă importanţă au cifrele în viaţa de zi cu zi. Unu, doi, trei… până când realiză că se află în faţa unei răscruci, de drumuri străbătute sau nu, de zile cu nuanţe cenuşii întretăiate cu cele de un alb pur, a căror strălucire îi mai rănea încă retina sufletului sensibil. Ar fi vrut să poată renunța la învelişul care începea să o strângă din ce în ce mai mult, asemenea crustaceelor ce-şi leapădă carcasa neîncăpătoare. Alese să cutreiere o străduţă pe care nu mai trecuse până atunci, din cauza anotimpului rece, a ploilor abundente din ultima vreme care umpluse cu ochiuri înşelătoare de apă toate gropile mai mari sau mai mici din asfaltul cariat.  Nu cunoştea, încă, oraşul şi orice nouă descoperire îi părea oportună.

Era atâta linişte în jur, atâta frumuseţe înmiresmată, încât se opri pe o băncuţă, la umbra unui tei bătrân, simţind că, în sfârşit, poate respira în voie.

Aici credea că ar putea scrie pagini întregi, de-ar fi avut o peniţă fermecată, cu poveşti de iubire adevărată, iubirea aceea ce i-a încălzit sufletul ani la rând, despre un om care i-a luminat zilele, cândva, demult, într-o altă existenţă parcă, despre un drum luminos pe care-l străbătuse alături de el, despre tot ce nu se poate cuprinde în cuvinte, ci doar în gânduri şi doruri sfâşietoare.

Ar fi avut nevoie doar de o cantitate mică din seva acelui tei, pe care ar fi păstrat-o ca pe o poţiune magică, sorbind din ea câte o picătură, atunci când sufletul s-ar fi cerut alinat.

Ar fi putut rămâne acolo, ca într-un spaţiu atemporal, bucurându-se de liniştea abia descoperită, fără a mai fi nevoită să facă cei câţiva paşi până la locul pe care, de puţin timp, îl numea acasă.

imagine: Pinterest

De la una din ferestrele clădirii de vis a vis îi zâmbea vesel o floare, soră geamănă a celei din camera ei şi luă asta ca pe un semn, ca pe o promisiune a unui nou început.

Ar putea măcar să încerce.

Ar putea fi un nou început, o renaştere a unei vieţi tihnite, pe o stradă ce părea de poveste, ale cărei căsuţe în culori pastelate răspândeau căldură, senin.

Aici totul ar fi căpătat alte valenţe.

Ce s-a mai scris cu aceeşi duzină de cuvinte (luminos, viata, cuvinte, drum, picatura, atemporal, iubire, om, ani, penita, pagini, pasi) sau pe aceeaşi temă găsiţi la Eddie în tabel.

12 gânduri despre „Strada de poveste”

    1. Știu că Brașovul vostru ascunde multe minunății și că strada ta ți-e dragă și iscă povești la poale de munte, iar tu ai trecut pe multe asemenea străduțe despre care ne-ai mai povestit și nouă. Mulțumesc, Adriana, să ai o săptămână de poveste! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

%d blogeri au apreciat: