Rapsodia boemă a toamnei

Se crease un spațiu liber între ieri și azi, ca o fantă în care cineva ar fi putut ascunde un crâmpei de viață, atât de adânc, încît ar fi putut rămâne acolo pe vecie, această suspensie aducând prejudicii grave liniarității.
Gândea, tot mai des, că ar fi nevoie de puțină magie pentru a face legătura dintre trecut și prezent, pentru ca linia care definește traiectoria noastră în lume să fie una continuă, nu întreruptă.
Și a lăsat, atunci, gândurile moi să se îmbrace cuminți în coconul de mătase al visurilor pentru a umple cu atingerea lor molatecă orice deschidere ar fi putut apărea în continuitatea mersului firesc al lucrurilor.
A început să căptușească bine, bine, pereții abrupți ai fantei cu abundența de culori tomnatice, irizări aurii, roșcate, raze de soare călduț și foșnet stins de frunze îngălbenite ce-i picurau în auz pași ușori, somnambulici, care păreau a trece peste aglomerarea umedă a unor particole de nisip. Mai adăugă zâmbete, zgomotul valurilor sparte de țărmuri, întâlniri cu prieteni dragi și melodii transmise pe unde radio ce-i aduseseră destindere în timpul lungilor peregrinări.
Iar ultimul ingredient, secret și indispensabil în același timp, care putea hotărî trăinicia eșafodajului ridicat, era iubirea. Sentimentul deplin ce face oamenii mai buni, le aduce surâsul pe chip înfrumusețându-le clipele. Și cum ar fi putut să nu iubească viața, cu tot ceea ce îi aducea în cale, când era atât de plină de mister și frumusețe?!?
Dădu frâu liber imaginației ascultând aceeași rapsodie care devenise un fel de laitmotiv în fiecare toamnă, știind că fiecare dintre noi putem deveni eroi, construindu-ne cu migală drumul vieții după bunul plac, nelăsând niciun obstacol să pună piedici planurilor făurite, simțindu-ne într-un final învingători.
Chiar şi sufletul părea să-i danseze în aur topit peste care cădeau fulgi ruginii.
Ce s-a mai scris pornind de la aceeaşi duzină de cuvinte (liber, nisip, rapsodie, invingatori, cineva, iubeasca, magie, viata, radio, prieteni, continua, eroi) găsiţi în tabel la Eddie.

 

23 de gânduri despre „Rapsodia boemă a toamnei”

  1. se crease o mirare, ca un amurg liber, mirosind a nisip și magie. mâini de prieteni sau de eroi, învingători pe care cineva sau viața însăși avea să-i iubească, se ridicau într-o rapsodie a culorilor, mișcare continuă, ca un dans. la radio se-anunță ploi. mirarea se strânse în ea, ca o rugină de albastru.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

ganduri

" Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând". Nichita Stanescu.

Micile Mizerii

POVESTE CU PERSONAJE IMAGINARE, CONŢINUT AMBIGUU ŞI SFÂRŞIT NEDEFINIT

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

why is a raven like a writing desk?

writing letters to my thought mates

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Mala Teaha

photography, painting & color

lt.mala

ca o filozofeala si-n loc de...

Oala lumii

cu lingura prin oalele altora...

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

Spațiu dedicat evoluției personale

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com