
Îmi amintesc după-amiezile de duminică în care mama făcea mămăliguţă.
În tuciul argintiu, exact în momentul în care apa cu puţină sare clocotea mai puternic, punea mălaiul auriu cu o precizie pe care o căpătase în anii de experienţă. Îl împărţea apoi în patru, făcând un semn al crucii cu melesteul, ca şi cum ar fi binecuvântat-o, menindu-i să fie gustoasă şi de saţ.
Tot amestecul acela începea a bolborosi, de parcă fiecare particulă şi-ar fi adjudecat dreptul de a ocupa un anume loc, sfădindu-se cu o alta pentru asta, astfel încât să rezulte în final un amestec omogen.
Când ştia că mălaiul a fiert, tot fără a măsura timpul după anumite criterii convenţionale, începea să amestece rotund, cu migală, apoi cu mişcări din ce în ce mai îngreunate, până când devenea o masă compactă.
Umezea, mai apoi, o lingură şi începea a presa cu mişcări rapide pentru a lua forma vasului. O răsturna pe un fund de lemn, aburindă, galbenă şi rotundă ca o lună plină. Lua un fir de aţă, dinainte pregătit şi o tăia în sferturi perfecte, din care unul, învelit într-un ştergar alb, îşi găsea culcuş între perne, pentru a se păstra cald până când ajungea tata de la serviciu.
Deşi am urmărit acest ritual de nenumărate ori, nu mi-a ieşit niciodată atât de perfectă, poate de aceea fiul meu nici nu vrea să guste, măcar.
Astăzi am încercat din nou, cred că pentru prima dată anul acesta, iar ea s-a încăpăţânat să stea lipită de fundul ceaunului, care a rămas, aşa, răsturnat peste planşeta de lemn doar-doar s-o îndura biata mămăliguţă să se desprindă.
Oi fi îngrămădit-o prea tare? Cine mai ştie!?! 🙂
Ce frumos, exact așa era și la noi, duminica dup-amiază, mereu câte ceva oarecum ritualic. Îmi amintesc și acum, aerul din bucătărie, lumina aceea, detaliile… mai ales în lunile de iarnă. 🙂 O săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amintirile devin din ce în ce mai prețioase. O seară frumoasă să ai şi o săptămână la fel, Nicole! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eeii, în zona în care locuiesc se zice că dacă știi să faci mămăliguță ești bună de măritat. Eu n-am trecut proba de foc… și acum sunt o neîndemânatică. În cei 21 de ani de căsnicie, până când soțul meu s-a dus să stea o țâră de vorbă cu Dumnezeu, el era cel care „meșteșugea” cu migală mămăliga, iar eu o rasturnam că asta nu-i ieșea nicicum. Era muncă în echipă, așa cum făceam mai toate treburile de prin gospodărie. Acum toate sunt doar amintiri.. În ultimul an si jumătate, de când nu mai am ajutor, o sigură dată m-am hazardat să fac mămăliguță.. din cauza lacrimilor mi-a ieșit cam sărată..
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Culmea e că şi la mine soțul e mai priceput în ale mămăligii, dar cum nu era acasă m-am încumetat eu să o fac. Nu mai spun ce uimit a fost când a venit… Cum de a rămas lipită, dar a mâncat aşa căci era gustoasă şi s-a păstrat caldă mai mult timp. 😆 Să ai o seară frumoasă, Nicoleta şi să fii puternică pentru a trece cu bine peste toate!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Iubesc mămăliga!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fain. Eu mănânc foarte rar, numai cu anumite mâncăruri. 😊
ApreciazăApreciază
Minunată amintire…eu îmi aduc aminte ca eram la o mătușă si m-a întrebat dacă vreau să facă scovergi. Ca sa îmi explice rapid ce sunt acelea căci eu bucureșteanul nu înțelegeam, un prieten de fata spune : acelea care le azvârli în sus din tigaie si se lipesc de tavan. Asa am aflat ca era vorba de clătite 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că se numesc scovergi, clătitele, chiar nu ştiam, eu credeam că sunt nişte gogoşele uscate… Interesant. Mulțumesc de trecere şi clarificare, Adrian! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este vorba de Banat..probabil ca în alte zone se referă la gogosi
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, cred că aşa o fi…😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si mie imi place mamaliguta, dar eu adaug in apa care fierbe niste mirodenii si un strop de ulei sau ghee, ce am. Si daca am chef cand e aproape gata, desfac un ou peste ea si mestec repede. Arata haios cu ferfenitele de ou prin ea!
Frumoasa amintire ta!
Seara senina, draga Dana si o saptamana usoara! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mirodenii încă nu am făcut mămăliguța, iar ou nu-i puteam pune că e post şi era de pus alături de peşte. Uleiul ar fi fost bun, că ieşea mai lucioasă, se desprindea mai uşor, dar asta e… O seară frumoasă, Suzana dragă! 😘❤
ApreciazăApreciază
Bunicul meu era responsabil cu amestecatul, bunica făcea totul până la punctul ăsta. Punea tuciul jos, pe un ştergar, îl ţinea strâns cu picioarele şi amesteca bine cu „meştecăul”. Făcea bunica de două feluri, adică tare şi moale, eu aşa le clasificam. Cea tare era cea care era tăiată cu aţa, cea moale era cea care se mânca cu lapte, smântănă, brânză.
Eu nu ştiu să fac şi punct. Nu-mi iese nicicum aşa că rămân cu amintirea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar și când ajungi acasă… Cred că amintirile rămân pe locul doi, iar mămăliguța ocupă primul loc. Amintirile ne încălzesc și fac bine sufletului, cât despre mămăliguță, o lăsăm în seama celor care chiar se pricep. Zi frumoasă să ai, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din copilărie am mâncat mămăligă cu de toate ( ciorbe și chiar cu ceai) și tot nu m-am săturat de ea. Mai ales dacă-i cu pește, măruntaie în sos sau cu brânză de oaie și jumări. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt familii în care chiar se mănâncă mămăligă la orice oră, dar la noi mai răruț. Nu mai fă poftă și altora de specialități… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chef-ul meu propriu si personal este maestro în facut mamaliga!
Si eu stiu sa o fac, dar de ce sa stric placerea chef-ului? 🙂
Iti doresc o saptaman frumoasa, Dana draga!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când ai un ajutor de nădejde, chef, chiar e mai bine să-l lași să se desfășoare în voie. Săptămână frumoasă și ție, dragă Ella! 🙂
ApreciazăApreciază
Poate depinde si de tipul de mãlai, cel grisat nu se comparã cu mãlaiul de tarã…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Diferența e destul de mare între cele două tipuri de mălai și produsul finit, nu numai culoarea ci și gustul sunt diferite, ai dreptate. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este buna mamaliga si sanatoasa. Mie-mi place cea mai moluta nu cea ce se taie cu ata. Fac mereu ca e buna pentru diabetici, sotul meu fiind unul dintre ei si eu la granita. In Ardeal (de unde erau parintii mei) se foloseste si ca desert. Faceau matusile mele un fel de tort, taiau rotunde feliile si le ungeau cu magiun de prune cu nuca, nu stiu ce mai puneau si o tineau un pic la cuptor, era un desert negandit de bun.
O seara placuta si maine o zi de sarbatoare placuta, sa va traiasca sarbatoritii daca aveti ❗ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesant pare să fie tortul de care zici. Mămăliguța mai moale e bună cu brânză, puțin unt şi ouă fierte, amestecate toate şi… mănânci de mori. O zi plină de bucurii şi surprize plăcute să ai, Beta! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană