Mămăliguţa

 

imagine: Pinterest

Îmi amintesc după-amiezile de duminică în care mama făcea mămăliguţă.

În tuciul argintiu, exact în momentul în care apa cu puţină sare clocotea mai puternic, punea mălaiul auriu cu o precizie pe care o căpătase în anii de experienţă. Îl împărţea apoi în patru, făcând un semn al crucii cu melesteul, ca şi cum ar fi binecuvântat-o, menindu-i să fie gustoasă şi de saţ.

Tot amestecul acela începea a bolborosi, de parcă fiecare particulă şi-ar fi adjudecat dreptul de a ocupa un anume loc, sfădindu-se cu o alta pentru asta, astfel încât să rezulte în final un amestec omogen.

Când ştia că mălaiul a fiert, tot fără a măsura timpul după anumite criterii convenţionale, începea să amestece rotund, cu migală, apoi cu mişcări din ce în ce mai îngreunate, până când devenea o masă compactă.

Umezea, mai apoi, o lingură şi începea a presa cu mişcări rapide pentru a lua forma vasului. O răsturna pe un fund de lemn, aburindă, galbenă şi rotundă ca o lună plină. Lua un fir de aţă, dinainte pregătit şi o tăia în sferturi perfecte, din care unul, învelit într-un ştergar alb, îşi găsea culcuş între perne, pentru a se păstra cald până când ajungea tata de la serviciu.

Deşi am urmărit acest ritual de nenumărate ori, nu mi-a ieşit niciodată atât de perfectă, poate de aceea fiul meu nici nu vrea să guste, măcar.

Astăzi am încercat din nou, cred că pentru prima dată anul acesta, iar ea s-a încăpăţânat să stea lipită de fundul ceaunului, care a rămas, aşa, răsturnat peste planşeta de lemn doar-doar s-o îndura biata mămăliguţă să se desprindă.

Oi fi îngrămădit-o prea tare? Cine mai ştie!?! 🙂

 

22 de gânduri despre „Mămăliguţa”

  1. Eeii, în zona în care locuiesc se zice că dacă știi să faci mămăliguță ești bună de măritat. Eu n-am trecut proba de foc… și acum sunt o neîndemânatică. În cei 21 de ani de căsnicie, până când soțul meu s-a dus să stea o țâră de vorbă cu Dumnezeu, el era cel care „meșteșugea” cu migală mămăliga, iar eu o rasturnam că asta nu-i ieșea nicicum. Era muncă în echipă, așa cum făceam mai toate treburile de prin gospodărie. Acum toate sunt doar amintiri.. În ultimul an si jumătate, de când nu mai am ajutor, o sigură dată m-am hazardat să fac mămăliguță.. din cauza lacrimilor mi-a ieșit cam sărată..

    Apreciat de 3 persoane

    1. Culmea e că şi la mine soțul e mai priceput în ale mămăligii, dar cum nu era acasă m-am încumetat eu să o fac. Nu mai spun ce uimit a fost când a venit… Cum de a rămas lipită, dar a mâncat aşa căci era gustoasă şi s-a păstrat caldă mai mult timp. 😆 Să ai o seară frumoasă, Nicoleta şi să fii puternică pentru a trece cu bine peste toate!

      Apreciat de 2 persoane

  2. Minunată amintire…eu îmi aduc aminte ca eram la o mătușă si m-a întrebat dacă vreau să facă scovergi. Ca sa îmi explice rapid ce sunt acelea căci eu bucureșteanul nu înțelegeam, un prieten de fata spune : acelea care le azvârli în sus din tigaie si se lipesc de tavan. Asa am aflat ca era vorba de clătite 😊

    Apreciat de 1 persoană

  3. Si mie imi place mamaliguta, dar eu adaug in apa care fierbe niste mirodenii si un strop de ulei sau ghee, ce am. Si daca am chef cand e aproape gata, desfac un ou peste ea si mestec repede. Arata haios cu ferfenitele de ou prin ea!
    Frumoasa amintire ta!
    Seara senina, draga Dana si o saptamana usoara! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  4. Bunicul meu era responsabil cu amestecatul, bunica făcea totul până la punctul ăsta. Punea tuciul jos, pe un ştergar, îl ţinea strâns cu picioarele şi amesteca bine cu „meştecăul”. Făcea bunica de două feluri, adică tare şi moale, eu aşa le clasificam. Cea tare era cea care era tăiată cu aţa, cea moale era cea care se mânca cu lapte, smântănă, brânză.
    Eu nu ştiu să fac şi punct. Nu-mi iese nicicum aşa că rămân cu amintirea.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Este buna mamaliga si sanatoasa. Mie-mi place cea mai moluta nu cea ce se taie cu ata. Fac mereu ca e buna pentru diabetici, sotul meu fiind unul dintre ei si eu la granita. In Ardeal (de unde erau parintii mei) se foloseste si ca desert. Faceau matusile mele un fel de tort, taiau rotunde feliile si le ungeau cu magiun de prune cu nuca, nu stiu ce mai puneau si o tineau un pic la cuptor, era un desert negandit de bun.
    O seara placuta si maine o zi de sarbatoare placuta, sa va traiasca sarbatoritii daca aveti ❗ ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

gand in zbor

ganduri fugare

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro și pe ocartenescrisa.ro

Gara pentru noi

blogul Renatei

Fata din vis

Viata e un exercitiu fara repetitie.

%d blogeri au apreciat: