Eu şi trucurile în noaptea dintre ani

Îmi promisesem să pun în aplicare vreo câteva trucuri despre care tot citisem ani la rând şi care s-au întipărit atât de adânc în minte, încât le-am luat drept obiceiuri de sine stătătoare. Ce efecte au avut, vă spun imediat.

Cică nu e bine să strănuți în noaptea de An Nou, dar eu am făcut-o cu atâta foc de ziceai că-s îmbibată cu alcool şi numai eu ştiu că am băut şampanie pentru copii, cu aromă de căpşunele.

Mi se trage, probabil, de la geamurile deschise pentru a vedea mai bine artificiile, pentru a primi suflu nou în anul ce tocmai începea şi l-am primit.

Mai citisem că e bine ca pe masă tot ce aşezi să fie perechi, eventual două rațe mandarine, pe care le aveam dar uitasem să le scot la lumină, că nu trebuie să vadă chiar oricine ce fac eu şi feng shuiul meu.

Am uitat şi de cristalul de cuarț roz, care simbolizează iubirea, dar zace şi acela pitit printr-un buzunar de geantă tot în speranța că-mi va fi iubirea aproape mereu, că fără iubire…

Banii. Da, banii! În lipsă de buzunare i-am îndesat sub bata pantalonilor, norocul meu că nu m-am zbenguit prea tare, adică deloc, şi au rămas la locul lor. Ce m-aş fi făcut dacă îi rătăceam pe undeva, căci în geantă îmi rămăseseră câteva (vreo treizeci) bancnote de un leu puse bine pentru copiii care ar fi venit cu sorcova a doua zi şi cardul, aproape gol.

De cântat n-am cântat, de țipat nici atât, „La mulțeaniu’!” a fost cam leşinat, pupăturile nu au avut loc sub vâsc, că mănunchiul era la bucătărie într-o vază. Şi mai aştept un an minunat, cu veselie şi prosperitate!

Gălăgie prea mare n-am făcut că făceau cei adunați la fast foodul de vis-á-vis, dar cam leşinați şi ei nu ca-n alți ani. Dacă deschideam geamul oricum aveam şanse să le aud sârbele, horele şi chiuiturile până dimineață. Mai treceau, din când în când, câțiva rătăciți cu dobele atârnate de gât, zdrăngănind în dorul lelii şi ori aveau vreun urs ataşat, ori nu, se plimbau şi ei, doa-doar i-o băga cineva în seamă.

Nici tradițiile nu mai sunt ce erau odată! Ori îmbătrânesc eu, ori vremurile şi lumile chiar s-au schimbat. Cam asta e şi cu gălăgia că a rămas neatins, pe masă, clopoțelul pregătit pentru a antrena atmosfera.

Eeei, da’ ceva nou tot am avut! O bluziță galben-muştar, culoarea toamnei ce-a trecut, găsită în mall la reducere, pe care s-a îndurat Moşul să mi-o lase sub brăduț, iar eu, prevăzătoare, am păstrat-o cu etichetă până în noaptea cu pricina şi o pereche de ciorapi negri, ultimul trend. E ceva!

Despre culoarea desuurilor ce să mai zic?!? Chiar de a fost cea potrivită nu ştiu câtă iubire în plus îmi va aduce.

Şi tortul, Doamne, o nebunie! Îmi venea să plâng după bani, că făceam eu unul de stătea mâța în coadă, nu că ar sta de-adevărat, cu trei feluri de ciocolată şi frişcă,  dar el, drăgălaşul meu soț, nu. Că timp pierdut, că e mai bun cel cumpărat, că…

Şi-acu’ gândindu-mă ce straturi generoase de cremă cu ciocolată avea, cică, margarină cu cacao, mi se întoarce. Ce? Parcă mai ştiu ce?!?

Aaa, uitasem de stafide! Acelea trase în ciocolată din care trebuia să mănânc douăsprezece, câte una pentru fiecare bătaie a gongului. A luat fii-miu un pumn plin din bol şi până le-a numărat ciocolata a început să se topească, apoi mi-a transferat mie surplusul. Mai mănâncă dacă poti!

Nici de intrat nu a intrat vreun bărbat în casă, mai întâi, ci a ieşit, al meu, la o cafea cu amicii, aşa, ca la început de an. Da’ tot e bine!

A trecut, noi să fim sănătoşi! Hai, să ne fie anul mai bun, cu prosperitate şi iubire! Un an magic să avem! 😊

Articolul este și aici