Încorsetări. Prea strâns legaţi de anumite tipare

Şi uite-aşa izbucneşti necontrolat, încorsetat de o cutumă sau alta, în clipa când comportamentul de copil ce se-ndreaptă spre adolescenţă, care nu şi-a găsit încă rostul, tatonând neştiutor, îţi devine neînţeles. Îţi vine să exclami „Pe vremea mea!…”  şi nu găseşti suficiente cuvinte clare, adevărate, care să convingă că statul lipit de monitorul calculatorului sau touch-ul telefonului, ore în şir, prea multe, nu e benefic.

Ai vrea să-i spui că mult mai bine i-ar face socializarea cu alţi copii de vârsta lui, nu on line, joaca, alergatul, mersul cu bicicleta sau chiar o simplă plimbare, într-o zi însorită aşa cum este cea de astăzi, prin parc, respirând aer  curat, bucurându-se de natură.

Nu ştii în ce categorie poţi încadra aceste porniri şi-ţi pare o risipă imensă a calmului ce te stăpânea cu câteva momente în urmă. Este o păcăleală de neconceput petrecerea timpului în acest fel. Ştii că şi tu o faci, dar nu pentru o perioadă atât de îndelungată sau atât de des şi-ţi dai seama de puterea pe care o are exemplul dat.

Te-ndrepţi fără să vrei spre o zonă sensibilă în care nervii ajunşi la paroxism tind să-i transmită şi lui aceeaşi stare. Şi i-o transmit. Ai vrea să-i insufli tărie de caracter, un dram de organizare înţeleaptă a timpului, pe categorii: şcoală, teme, învăţat, timp liber, joacă şi peste toate astea bucurie, copilărie ce trebuie trăită la vremea ei.

Ai putea să-i spui că o să-i fie mai uşor în viaţă, atunci când are un crez, o cale mai lină de urmat, dar taci şi asta duce la o ruptură, la închiderea în camere separate, muţenie. Mai bine aşa, decât strigăte şi reproşuri, ca-ntr-un pictorial nereuşit, caragialesc.

Să-i spui o părere, a ta, proprie, e tardiv acum şi-aştepţi îngândurat să se destindă atmosfera. Ai putea face o paralelă între copilăria ta şi a lui, dar crezi că deja a auzit-o de prea multe ori şi i-a ajuns. Să te calmezi e cel mai bun lucru, să-i spui că îl iubeşti, să-l îmbrăţişezi cu drag şi să-l convingi că tot ceea ce faci e spre binele său.   

Asta ar putea fi o victorie. 

 

Ce s-a mai scris cu aceeaşi duzină de cuvinte (categorie, parc, paroxism, cutuma, pacaleala, risipa, crez, pictorial, zona, paralela, victorie, parere) găsiţi la Eddie în tabel.

Anunțuri

22 de gânduri despre „Încorsetări. Prea strâns legaţi de anumite tipare”

  1. tăcerea nu este o soluție, dimpotrivă, eu așa cred. calea cea mai bună este comunicarea, întrebările de genul: ce te face să..? cum simți că…? ce te-ar determina să…? (fără de ce, trebuie/nu trebuie, poți/nu poți). cum ar fi dacă ai face/ nu ai face…? plus 12 îmbrățișări și iubirea. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Știu că ai dreptate, dar, pe moment, nu găsești puterea de a reacționa așa cum trebuie, uneori. După ce se liniștesc puțin spiritele urmează întrebările, răspunsurile… Iubirea se ascunde și ea speriată de răbufniri, dar doar pentru puțin timp. știu că nu așa ar trebui să fie. Avem de lucrat la asta și la multe altele. 😀

      Apreciază

    1. Cam așa e. Îl îndemn să citească, dar în acel moment eu fac altceva. Însă mă vede cititnd, însă tot calculatorul și telefonul îi ocupă cel mai mult timp. acum că a fost minivacanță. În rest nu-i mai ajunge timpul pentru teme și învățat. Cam asta e, de obicei. 🙂

      Apreciază

      1. Eu am facut o intelege cu fetita mea, tableta si muzica doar in zilele in care nu merge la scoala ( inca nu are telefon si nu intentionez sa ii iau prea curand, are abia 7 anisori) si asta dupa ce am avut cateva discutii mai serioase. Daca vrea sa ii citesc seara poveste trebuie sa isi citeasca si ea cartea ei. Momentan functioneaza abordarea dar sa vedem pana cand…

        Apreciat de 1 persoană

  2. Ceea ce ai scris aici mi-a adus in fata ochilor pe nepoteii nostri. Eu nu am o experienta directa, dar sincer, nu stiu cum se poate scapa din plasa asta tehnica, in asa fel ca sa priceapa si ei ceva. Mereu am senzatia ca traim in matrix si noi ca adulti si ei. Oricum, pana la 7 ani, au prins tot ce era de observat de la cei mari. Stiinta este clara in acest sens. Un ‘download’ complet al vietii inconjuratoare. Sa te tii dupa aia… Dar totusi comunicarea sincera cred ca este vitala. Si neascunzisurile. Abordarea imaginativa. Si participarea la activitatile casnice.
    Draga Dana, iti doresc cat mai multe… ‘victorii’.
    Sa fii mereu cu zambetul pe buze. Uneori glumele chiar te pot scoate din impas!
    Toate cele bune si frumoase in saptamana luminata! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Copiii din această generație parcă s-au născut cu telefoanele și tabletele în mână! Iubirea, zâmbetele și comunicarea chiar sunt chei care pot deschide orice uși. Mulțumesc mult, Suzana! Săptămână Luminată plină de bucurii să ai! 😊❤

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s