Ningea cu fulgi mari și deși, ca într-o poveste ascultată de mult, tare de mult, la gura sobei. Era perfect pentru o ieşire în mijlocul naturii, pentru încărcarea cu energia necesară desfăşurării activităţilor ce aveau să urmeze în săptămâna care-şi aştepta cuminte rândul. Și ce altceva îi place unui copil pe o astfel de vreme decât să se joace în zăpadă, să meargă la saniuș, să construiască o cazemată ca un iglu, un om de zăpadă și să participe la o bulgăreală, bucurându-se din tot sufletul de fiecare moment așa cum doar ei, copiii, știu să o facă.
Cristina alesese săniușul, mai întâi, lăsând pentru mai târziu celelalte plăceri ale iernii. Pornise veselă ținându-și părinții aproape, la fel de încântați și ei de mirajul alb ce pusese stăpânire peste întreaga zare. Nimeni nu ar fi bănuit cele ce aveau să urmeze. Povestea ei o puteţi găsi aici.
Undeva, într-un loc îndepărtat din lumea noastră rotundă și albastră un copil râde fericit în brațele mamei sale, iar fulgii zglobii îi mângâie obrajii. Altundeva, aici, mai aproape, o fetiță își îndreaptă privirile pline de speranță spre feeria de afară sperând într-o minune.
E vremea aceea încărcată de fascinaţie în care cu toții suntem mai buni. E perioada din an în care sufletele par să se sensibilizeze din orice, iar bucuria de a dărui întrece oricare alta. E timpul poveștilor adevărate și a mâinilor întinse înspre ajutorare la momentul oportun, când tot ceea ce dăruim din suflet, necondiționat, fără a aștepta răsplata pentru asta, umple întreaga lume de magie, de oameni frumoși, așternându-le pe chip lumina binecuvântărilor.
Cristina are nevoie de ajutor și îşi repetă pentru a mia oară cele mai mari dorințe ale ei care ar face ca sărbătoarea de Crăciun să fie una de poveste. Să se strângă, din donaţii, suma necesară pentru tratamentul său, să împodobească brăduțul în așteptarea Moșului, să meargă din nou la săniuș cu părinții alături, iar la finalul zilei să facă omul acela de zăpadă care iarna trecută a rămas neterminat, dar glasul ei este prea firav pentru a se face auzit de toți cei care o pot ajuta.
2 euro poate părea o sumă infimă, dar 2+2+2… de multe, multe ori, știți și voi matematică, poate fi egal cu împlinirea unui vis, a unei speranțe în mai bine, intrarea în normalitate și biruința asupra unei boli nemiloase. Eu, împreună cu toţi membrii familiei, am trimis deja câte un SMS şi mai avem timp să repetăm asta până pe 14 decembrie.
„Poți fi și tu alături de Cristina Romanescu dacă donezi 2 euro prin SMS la numărul 8832 cu textul Cristina; totodată, dacă intri pe site-ul https://www.davidac.ro și folosești codul promoțional SALVEAZAOINIMA vei beneficia de 4% reducere la orice comandă.”
Gata, executat. Sper să se strângă suficient, din puținul nostru, pentru puiul de om.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu aceeași speranță am scris și eu. Mulțumesc, Ana! Sunt sigură că mulți vor face același gest. 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multa emotie transmite textul tau. Ma bucur ca am aflat si eu. Multumesc.
Ii doresc micutei sansa de care are nevoie!
Seara linistita iti doresc, Dana draga!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Diana dragă! 🙂
ApreciazăApreciază
Sa dea Dumnezeu sa-i fie bine! (poate corectezi linkul catre povestea ei, da o eroare)
La Multi Ani de Mos Nicolae, draga Dana! Si un decembrie pentru sufletul tau! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să-i fie dorințele împlinite, asta îi dorim cu toții. Am aflat astăzi cu bucurie că suma necesară a fost adunată. 😊
Linkul care trebuia să fie acolo este mai jos, pe numele ei.
Un decembrie cu împliniri să ai și tu, Suzana dragă! ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciază