Doruri

Dor de mine
Dor de tine
Dor de nici nu mai știu cine
Dor de dor
De viitor
Peste toate-i numai dor
Dor de oase reîncarnate
Numai dor e peste toate

Dor de soare arzător
De nisipul sclipitor
Dor de albastru și de verde
De tot ce nu se mai vede
Dor de tine
Dor de doi
Numai doruri între noi
Dor de ploaie
Dor de stele
Dor de mii de curcubeie
Ce se-aşază lin pe gene
Zâmbind dorurilor mele.
Dor de vis înaripat
Încotro o fi zburat?
Dor de mine
Dor de toți
Dor iluzii fără sorţi
Dor înfiorări de-o clipă
Peste marginea abruptă
A unui dor

 

***
… E doar o joacă la-nceput de an căreia sunteți bineveniți a vă alătura. 😁

32 de gânduri despre „Doruri”

  1. Mi-e dor de ‘curcubeul Legamântului Suprem,
    Facut de Dumnezeu cu ‘Noe, Omul din Atlantis.
    Mi-e dor sa îl percep în iluzoriul infinit, etern,
    În fascinanta, legendara epopee, a lui Ghilgames…

    Pentru toate doamnele si domnisoarele iubitoare de Cuvânt adevarat, absolut, atemporal, eliberator, cu drag, din Suflet…
    Sa-ti fie viata vesnica magie de culori, draga Lady …D & O & A & M & N & A !

    Apreciază

  2. Frumos ai început anul, Dana dragă!
    An nou cu sănătate, plin de acea stare care-ți dă aripi creatoare, bucuria clipei dar și entuziasmul pentru ce-o să faci mâine! La mulți ani! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. E atât de greu de de finit, in finitele nuante ale curcubeului, acest simbol paradoxal al primului Legamânt facut de Dumnezeu cu omenirea.
    O duminica superba, prin toate culorile perceptiei si mai ales prin noncularea, alb-stralucitoare a *IUBIRII* atemporale, pâna „La capatul curcubeului”.

    Apreciat de 1 persoană

  4. 🙂 hei, am înțeles că te cheamă Dana. Claudiu, încântat de cunoștință! Deși sună aiurea la ce nivel de socializare se poate ajunge în virtual.
    O să vă (te) rog să nu (aprobi) aprobați nici un comentariu din partea mea. Jocul e prea periculos pentru a fi real. Rămâne doar un catren agățat între două lumi și un la mulți ani liber de cenzură.
    Fiți fără frică! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      1. Ok! Am ajuns la tine de pe blogul renatei. Prima dată ne-am citit la castan. Blog n-am, nu consider că am ceva de împărtășit care să nu sufere amânare. Pe unde mă poartă link-urile am același nume, aceeași adresă de e-mail. S-a întâmplat să răspund provocării, nu pot fi mai mult decât un catren. Deși, după mai multe recitiri cred că pot mai mult :). În sensul calității catrenului, clar.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Am înțeles. Chiar uitasem că am lansat o provocare și am crezut că doar ai chef de glume. 😀
        Pe un blog poți scrie orice, nu neapărat ceva care nu suferă amânare. Un catren, de exemplu, o joacă, răspunsul la o provocare…
        Sunt sigură că poți mai mult, că putem cu toții.
        ”Castan” chiar nu știu cine e . Zi frumoasă! 🙂

        Apreciază

Lasă un comentariu

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

ganduri

" Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând". Nichita Stanescu.

Micile Mizerii

POVESTE CU PERSONAJE IMAGINARE, CONŢINUT AMBIGUU ŞI SFÂRŞIT NEDEFINIT

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

why is a raven like a writing desk?

writing letters to my thought mates

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Mala Teaha

photography, painting & color

lt.mala

ca o filozofeala si-n loc de...

Oala lumii

cu lingura prin oalele altora...

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

Spațiu dedicat evoluției personale

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com