Din arcuirea literei pribeagă,
Fără sens?!?
Și fiecare avea în felul său dreptate
Dar jocul tot neînțeles ne rămânea
Neexplicat la fel ca și o stea
Pe care -o capătă cuvintele, unealta
Discuțiilor ce lesne prind contur
Mai sec, albastru, cerc fără retur
Închis.
Care porneau ușor, fără tentații,
De teama depășirii vreunui prag
De spaimă că ar prinde drag
„Alan-dala” dar cu sens – un sens propriu fiecaruia. 🙂 Frumos „labirintul” acesta (uneori, conversatia intre mai multi oameni ar putea fi ilustrata ca un labirint). 🙂
Zile senine iti doresc, Dana draga! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faină comparația ta și reflectă tare bine realitatea. Mulțumesc, Diana dragă! O seară frumoasă să ai! 😊😘❤
ApreciazăApreciază
oamenii au propriile lor feluri (și atât de diferite) de a vedea sensuri, lucruri… problema apare (sau altercațiile) atunci când privim totul din pantofii noștri, uitând că noi nu suntem celălalt.
în rest… cuvinte, cuvinte, cuvinte….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevăr ai grăit, Pisic!
Uităm, chiar uităm și cuvintele devin prea zgomotoase, prea mici ori ori golite de sens. Mulțumesc pentru reamintire… ! 😘❤
ApreciazăApreciază
O „alan dala” din asta sa tot citesti … foarte fain!
Weekend placut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Weekend minunat să ai, Ella!
Mulțumesc ! 😊
ApreciazăApreciază
Cuvintele capătă sensuri şi culori şi ecouri în funcţii de ochii care-i citesc, de buzele care le rostesc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De aceea uneori conversațiile sunt seci, de neînțeles. Ne lipsește privirea celuilalt, vocea, zâmbetul… 😊
ApreciazăApreciază
Sau curajul de a spune exact ce gândim sau ce simţim. Şi îmbrăcăm un mesaj în metafore prea ample, pierzând esenţa lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Curajul… Da, ne lipsește de multe ori. 😊😁🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană