Timpul și omul

Cine a fost mai întâi, omul sau cuvântul? Cuvântul sau poetul? Cred că poetul s-a născut iubind cuvintele, iar cuvintele îi iubesc pe poeți. Există o legătură tainică între aceștia, iar asta se simte în versurile ce izvorăsc din condeiele lor măiastre. Pe altarul lor poeții își jertfesc timpul, dedicandu-și simțurile și clipele ce zburdă grăbit, creațiilor. Ei își îmbracă gândurile și trăirile în veșminte ce au cu totul și cu totul o altă conotație față de cele ale oamenilor obișnuiți.

Poetul este un artizan, un artist care pictează o pânză nevăzută, iar culorile lui sunt cuvintele. Mai pale sau mai stridente, îndrăznețe sau timide, acestea rezonează deplin cu starea în care se află. Poetul e un slujitor al cuvintelor, iar darul lui este de a le folosi astfel încât să atingă suflete. La început a fost un cuvânt tainic, repetat, ascuns între palme adunate a rugă, un zâmbet, o speranță, o emoție, un mesaj precis, o zbatere de gând, de aripă la început de zbor. Și poetul tot la început de timp a fost. Un om a cărui percepere a țesut povești misterioase, în rime sau vers alb, ce rezistă trecerii grăbite a vremii.

Un om a cărui creație are valoare incontestabilă de perlă scoasă din adâncuri de sine, ca un esential tezaur al firii. Dintr-o aglutinare s-a născut printr-un fapt divers o nouă lume a cuvintelor, ca o carte cu răsfoiri repetate de pagini care de fiecare data ivește noi și noi înțelesuri nedezvăluite până atunci.

Ca o relativitate, o interdependență între spațiu timp și material aflată în mișcare, omul a devenit poet, legându-se total și iremediabil de cuvânt, găsind un sprijin în darul acesta minunat pe care l-a primit poate fără a-l cere, poate necondiționat, poate împotriva dorinței sale.

imagine: Pinterest

Timpul și omul, omul și cuvântul, poetul și timpul, cuvântul și poetul. Relații de interdependență.

Ce s-a mai scrisi pe această temă sau folosind cuvintele date ( jocul cuvintelor 227: carte, cuvant, tainic, aglutinare, perla, sine, relativitate, noua, tesut, percepere, esential, valoare; 228: emotie, ascuns, repetat, alb, mesaj, sprijin, timp, palme, artizan, divers, zambet, speranta), găsiți la Eddie în tabel.

26 de gânduri despre „Timpul și omul”

    1. La început a fost doar timp
      nemăsurat nici cu nisip.
      Clepsidră încă nu era
      cândva.
      Apoi un om s-a ridicat
      și-ai lui, pe rând, l-au imitat,
      fiindcă zarea se lărgea
      așa
      și-alcătuia o-ntreagă lume
      de lucruri care n-aveau nume
      Strigătul omului s-a frânt
      cuvânt.
      Un gând , o lacrimă, un dor
      sau o uimire ori un zbor
      au înflorit în primul vers
      un univers.
      Și de atunci nemăsurat
      e timpul metamorfozat
      în orizonturi de idee
      scânteie
      pe care-un om s-a ridicat.
      Ai lui i s-au alăturat
      fiindcă toți în miez suntem
      poem.

      Mulțumesc, Dana, pentru scânteie! 🤗

      Apreciat de 4 persoane

      1. Ceea ce ai completat tu aici e o foarte reușită concluzie a celor scrise de mine și tare mă bucur că ies asemenea scântei dintr-un cuvânt sau o idee. Tare-mi plac jocurile acestea. Mulțumesc, dragă Carmen! 🙂

        Apreciază

  1. mai întâi, ca să îți răspund, a fost durerea. pentru că în 275% din cazuri și în orice formă de artă este întâi și întâi … durerea. durerea care își caută matca și se exprimă. când o face prin cuvânt, se nasc poeții.

    Apreciat de 2 persoane

      1. nu știu cât de clară și de necesară este, dar eu, când mi-am aflat răspunsurile, am trăit (din nou) durerea. și am înțeles lucrurile. cumva a fost și eliberator, așa că aproape un an n-am mai scris nimic. 😀

        Apreciat de 2 persoane

      2. nu, nu e bine (părerea mea). bine e să faci ce îți place ție și să ignori ce este de ignorat. privește spre cei care te acceptă așa cum ești, ei contează. și atât. 🙂
        îmi pare tare rău că ai avut așa prăbleme. tare rău… nu merită.

        Apreciat de 2 persoane

      3. știi vorba copiilor ”cine zice, ăla e”?! cam așa stau lucrurile și cu noi, cei așa zis maturi (în interior tot copiii suntem). reacțiile noastre cam asta și dezvăluie de fapt (ce nu ne place la noi, ce invidiem la ceilalți, ce ne-am dori și nu avem, dar au ceilalți).
        la suflet să pui zâmbet și bucurie. să pui gingășia și sensibilitatea ta, nu altceva, nu gratuite răutăți ale altora.
        și să nu taci, să nu te taci pe tine. :*

        Apreciat de 1 persoană

  2. Ce bine ca te mai ‘aud’! Si imi pare bine ca ai fuzionat jocurile. S-au potrivit perfect ideilor picurate atat de
    frumos aici. Multumesc pentru aceste ganduri frumoase!
    Toate cele bune, Dana draga! O toamna frumoasa si linistita! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  3. Timpul este existenta spatiului în sine,
    Eternul infinit, paradoxal, necunoscut.
    Cuvinte exprimate-n proza sau în rime,
    De Omul creator si iubitor, de la-nceput…
    Sa-ti fie toamna însorita si înbelsugata, cu sanatate, bucurie, pace, fericire, daruri nepretuite date de al nostru Tata, în trecerea prin lume înspre nemurire… draga Dana !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Ganduri rescrise

„Cele mai vechi și scurte cuvinte – „da” și „nu” – sunt cele care necesită cea mai multa gândire.” (Pitagora)

Fericirea dintr-o clipă

...asortată unui gând bun.

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

gand in zbor

ganduri fugare

Aura B. Lupu

Eu. Și atât.

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro și pe ocartenescrisa.ro

Gara pentru noi

blogul Renatei

Fata din vis

Viata e un exercitiu fara repetitie.

%d blogeri au apreciat: