Cine a fost mai întâi, omul sau cuvântul? Cuvântul sau poetul? Cred că poetul s-a născut iubind cuvintele, iar cuvintele îi iubesc pe poeți. Există o legătură tainică între aceștia, iar asta se simte în versurile ce izvorăsc din condeiele lor măiastre. Pe altarul lor poeții își jertfesc timpul, dedicandu-și simțurile și clipele ce zburdă grăbit, creațiilor. Ei își îmbracă gândurile și trăirile în veșminte ce au cu totul și cu totul o altă conotație față de cele ale oamenilor obișnuiți.
Poetul este un artizan, un artist care pictează o pânză nevăzută, iar culorile lui sunt cuvintele. Mai pale sau mai stridente, îndrăznețe sau timide, acestea rezonează deplin cu starea în care se află. Poetul e un slujitor al cuvintelor, iar darul lui este de a le folosi astfel încât să atingă suflete. La început a fost un cuvânt tainic, repetat, ascuns între palme adunate a rugă, un zâmbet, o speranță, o emoție, un mesaj precis, o zbatere de gând, de aripă la început de zbor. Și poetul tot la început de timp a fost. Un om a cărui percepere a țesut povești misterioase, în rime sau vers alb, ce rezistă trecerii grăbite a vremii.
Un om a cărui creație are valoare incontestabilă de perlă scoasă din adâncuri de sine, ca un esential tezaur al firii. Dintr-o aglutinare s-a născut printr-un fapt divers o nouă lume a cuvintelor, ca o carte cu răsfoiri repetate de pagini care de fiecare data ivește noi și noi înțelesuri nedezvăluite până atunci.
Ca o relativitate, o interdependență între spațiu timp și material aflată în mișcare, omul a devenit poet, legându-se total și iremediabil de cuvânt, găsind un sprijin în darul acesta minunat pe care l-a primit poate fără a-l cere, poate necondiționat, poate împotriva dorinței sale.

Timpul și omul, omul și cuvântul, poetul și timpul, cuvântul și poetul. Relații de interdependență.
Ce s-a mai scrisi pe această temă sau folosind cuvintele date ( jocul cuvintelor 227: carte, cuvant, tainic, aglutinare, perla, sine, relativitate, noua, tesut, percepere, esential, valoare; 228: emotie, ascuns, repetat, alb, mesaj, sprijin, timp, palme, artizan, divers, zambet, speranta), găsiți la Eddie în tabel.
Poezie şi suflet de poet e-n tot textul tău!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Potecuță dragă!
A pornit de la ceva și am ajuns la cu totul și cu totul altceva, dar a fost practic, măcar. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La început a fost doar timp
nemăsurat nici cu nisip.
Clepsidră încă nu era
cândva.
Apoi un om s-a ridicat
și-ai lui, pe rând, l-au imitat,
fiindcă zarea se lărgea
așa
și-alcătuia o-ntreagă lume
de lucruri care n-aveau nume
Strigătul omului s-a frânt
cuvânt.
Un gând , o lacrimă, un dor
sau o uimire ori un zbor
au înflorit în primul vers
un univers.
Și de atunci nemăsurat
e timpul metamorfozat
în orizonturi de idee
scânteie
pe care-un om s-a ridicat.
Ai lui i s-au alăturat
fiindcă toți în miez suntem
poem.
Mulțumesc, Dana, pentru scânteie! 🤗
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Ceea ce ai completat tu aici e o foarte reușită concluzie a celor scrise de mine și tare mă bucur că ies asemenea scântei dintr-un cuvânt sau o idee. Tare-mi plac jocurile acestea. Mulțumesc, dragă Carmen! 🙂
ApreciazăApreciază
mai întâi, ca să îți răspund, a fost durerea. pentru că în 275% din cazuri și în orice formă de artă este întâi și întâi … durerea. durerea care își caută matca și se exprimă. când o face prin cuvânt, se nasc poeții.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce dor mi-a fost de răspunsurile tale clare și la obiect!
Mulțumesc, Pisic! 🙂 O astfel de precizare era necesară.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nu știu cât de clară și de necesară este, dar eu, când mi-am aflat răspunsurile, am trăit (din nou) durerea. și am înțeles lucrurile. cumva a fost și eliberator, așa că aproape un an n-am mai scris nimic. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Esti fericită că ai înțeles și ai aflat miezul lucrurilor. Alții mai bâjbâie încă… 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ohoo, fericită că mai am de aflat, poate! 🙂 da e bine așa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Parte din ele… să zicem. Toată viață mai avem de aflat. Eu, de exemplu, mă bucur că mai trec din când în când pe aici și mai particip la câte un joc al cuvintelor… 😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ai fost tare tăcută o vreme și sper din suflet că ți-e bine. :*
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, mi-e bine. Am lăsat să mă atingă vorbe care nu meritau să fie luate în seamă. „Am cedat puterea altora” luând în considerare toate aiurelile, dar sunt bine, chiar de intru mai răruț pe bloguri. 😁
ApreciazăApreciat de 2 persoane
nu, nu e bine (părerea mea). bine e să faci ce îți place ție și să ignori ce este de ignorat. privește spre cei care te acceptă așa cum ești, ei contează. și atât. 🙂
îmi pare tare rău că ai avut așa prăbleme. tare rău… nu merită.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă nu aș fi pus la suflet nu ar fi fost nicio problemă, iar acum chiar nu-mi mai pare așa. 😀
ApreciazăApreciază
știi vorba copiilor ”cine zice, ăla e”?! cam așa stau lucrurile și cu noi, cei așa zis maturi (în interior tot copiii suntem). reacțiile noastre cam asta și dezvăluie de fapt (ce nu ne place la noi, ce invidiem la ceilalți, ce ne-am dori și nu avem, dar au ceilalți).
la suflet să pui zâmbet și bucurie. să pui gingășia și sensibilitatea ta, nu altceva, nu gratuite răutăți ale altora.
și să nu taci, să nu te taci pe tine. :*
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am înțeles. Mă voi conforma. Mulțumesc, Pisic! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atât de frumos ai scris și adevărat despre poet și poezie. 💖
Cuvântul ”un zâmbet, o speranță, o emoție, un mesaj precis..”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult, Ane!
O seară frumoasă să ai! 😊
ApreciazăApreciază
Ce bine ca te mai ‘aud’! Si imi pare bine ca ai fuzionat jocurile. S-au potrivit perfect ideilor picurate atat de
frumos aici. Multumesc pentru aceste ganduri frumoase!
Toate cele bune, Dana draga! O toamna frumoasa si linistita! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar mi-a fost dor de jocurile noastre și de voi toți. Să-ți fie toamna după placul sufletului, Suzana dragă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toată admirația pentru poezia ta în proză, despre poet și poezie! Scrisă de un poet cu multă sensibilitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un zâmbet larg mi s-a întipărit pe figură citind comentariul tău și îți mulțumesc mult pentru cuvintele tale, Petru! 🙂
ApreciazăApreciază
Poeta care esti a impletit minunat aceste cuvinte. 🙂 Vorba lui @racoltapetru6: poezie in proza. Sensiblitate!
Zile senine iti doresc, Dana draga! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Diana, pentru că vezi în mine mai mult decât sunt!
Să-ți fie seara de poveste! 😊
ApreciazăApreciază
Timpul este existenta spatiului în sine,
Eternul infinit, paradoxal, necunoscut.
Cuvinte exprimate-n proza sau în rime,
De Omul creator si iubitor, de la-nceput…
Sa-ti fie toamna însorita si înbelsugata, cu sanatate, bucurie, pace, fericire, daruri nepretuite date de al nostru Tata, în trecerea prin lume înspre nemurire… draga Dana !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Își mulțumesc pentru trecere și cuvinte, Iosif!
Cu împliniri și bucurii, darnică ți senină să fie și toamna ta! 🙂
ApreciazăApreciază