De am privi

De am privi norii, din când în când,
Am putea desluși care ne sunt dorințele,
Năzuința de a atinge basmul nemuririi
Și semnele ce vor rămâne în urma noastră.

De am privi soarele, din când în când,
Am putea descoperi cum să-i adunăm pe cei dragi
În jurul unei străluciri de poveste ce se numește viață
Trăită cu adevărat în tihnă și armonie ca-ntr-o magie.

De am privi cerul, din când în când,
Am putea învinge teama aceea inexplicabilă
De a nu reuși să facem, la timp,  tot ce ne dorim
Să împăcăm limitările cu graba și neputința de infinit.