Responsabilizarea, dovadă de iubire în vreme de Corona

imagine: Pinterest

Cerul, împovărat de atâtea lacrimi neplânse, apăsa cenușiu peste lume, acoperind cu o mantie sticloasă imaginile apocaliptice. Lumea își oprise fuga nebună, ca  un carusel al cărui angrenaj defect nu mai putea fi reparat, rămas brusc în inerție, tocmai când își luase avânt cu încredere, iar culorile de odinioară se infiltraseră în adâncurile pământului . Totul devenise static, diform, fără contururi precise, negru-cenușiu, înghețat în nemișcare.

 

O rază răzleață, ce reușise să se strecoare neașteptat prin pâcla deasă, lumina, într-o curte părăsită, două trupuri inerte, îmbătrânite înainte de vreme,  cu pielea ternă, ca de sac prea des folosit,  cu părul nins de zgura regretelor cernută prin sita deasă a disperării. Aveau mâinile întinse spre aceeași mască și ochii, încă senini, cu privirile fixe, înlănțuite. Un El și o Ea ce împărțiseră de-a lungul existenței zâmbete, speranțe,  un colț de masă, același cearșaf. Își sorbiseră, printre surâsurile din zori, cafeaua din aceeași cană, crescuseră copii, acum ajunși fiecare la casele lor și se plimbaseră, ținându-se de mână în serile târzii, la poalele pădurii ce începea brusc în continuarea curții acum pustiite.

Trăiseră întreaga viață într-o armonie deplină pentru că știuseră să cedeze, tacit, când unul când celălalt, făcându-și mici concesii pentru ca spiritul liber și iubirea aceea impetuoasă, ce-i animase de la bun început, să nu rămână doar amintiri. Reproșurile nerostite roiau acum în jurul lor ca o gelatină diformă de culoarea mucegaiului. Se avântau năvalnic pentru ca, mai apoi, să plonjeze asupra trupurilor inerte.

 Ar fi trebuit să nu ieșim deloc din casă, aveam cu ce trăi. Pâinea frământată de mâinile tale ar fi fost mult mai gustoasă. se auzi glasul lui nostalgic; covorașul acela de la intrare, îmbibat în clor, pe care tot am amânat să-l pun, în speranța că te vei gândi tu să o faci, poate ne-ar mai fi prelungit zilele -răsuna și glasul ei îndurerat;  măștile medicale, pe care cu greu le-am găsit , dar le-am păstrat pentru urgențe mai mari, poate ne-ar fi ținut departe de molima asta;  am avut atâtea sfaturi și experiențe ale altora drept exemplu, însă nu le-am urmat niciodată până la capăt;  Dacă… poate… răsunau tot mai clar acoperindu-le pe celelalte.

Cuvintele, acum golite de sens, rămăseseră mult timp suspendate în ceața lor densă.  Deodată, parcă începuseră a prinde miros, un iz înțepător de clor ce alunga vinețiul mucegaiului, dizolvându-l.  Un zumzet ciudat acoperi liniștea. Instinctiv, mi-am întins brațele amorțite. Cred că stătusem prea mult timp în poziția aceea de pui ce se simte protejat în pântec. Mă hrănisem cu cenușiu și asta îmi afectase cumva subconștientul. Fusesem încremenită de spaima ce mă cuprinsese și-mi găsisem un oarecare confort în aducerea genunchilor spre piept și împreunarea brațelor, iar efectele le simțeam din plin acum.

Mirosul devenea tot mai pregnant. Părea să muște din pereții groși cu nesaț, înlăturând orice urmă de rezistență, anihilând-o, asemeni unui animal flămând ce-și devorează prada pe nerăsuflate.  Nedumerită, mi-am deschis ochii și privirea mi s-a îndreptat spre fereastră. Un personaj, echipat cu un costum de protecție, așa cum numai în filme văzusem până acum, tocmai părăsea scara blocului, ceea ce îmi lămuri de îndată proveniența mirosului suspect. Întregul cartier fusese dezinfectat. Aleile umede, încă neatinse de pași grăbiți, surâdeau .

Lumina nu mai era captivă, natura își urma nestingherită cursul.  Peste noapte, furișat, mugurii plezniseră în înfloriri parfumate. O mierlă își lansa, dintre crengile liliacului alb, trilurile sprințare. Razele călduțe ale soarelui îmi zâmbeau sfios, la revărsatul zorilor, insinuând în întreaga ființă zeci de culori nemaivăzute și un gând se înfiripă timid, prinzând putere. Totul va fi bine.

Din stânga ușii de la intrare îmi zâmbește în nuanțe puternice ”Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona”, #AsteaAsaSeFac, ca o promisiune a gândului împlinit.

  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Urmez cu strictețe toate aceste sfaturi, pe cele care răsună în magazine (dezinfectați-vă mîinile, folosiți mănuși în timpul cumpărăturilor, nu atingeți produsele pe care nu le cumpărați, pe cât posibil preferați să faceți plata cu ajutorul cardului , nu a bancnotelor; păstrați distanța impusă, cea a unui căricior de cumpărături fiind suficientă…), cât și pe acelea citite și răscitite pe mai toate siteurile.  Cumpărăturile făcute în prezența tuturor membrilor familiei cât și consultarea lor la fața locului au devenit o amintire, deocamdată, acestea fiind doar atribuțiile unuia singur, cu lista aferentă, eventual. Las dorul de plimbat, printre rafturile magazinelor sau mallurilor, la dospit, pentru vremurile mai prielnice ce or veni, dar mi-am făcut aliat de nădejde din eMag cu multitudinea de produse atât de necesare și livrarea lor promptă, în siguranță.

Că pielea mâinilor seamănă cu un pergament din cauza spălărilor repetate și a dezinfectantului, nu mai contează. Mă spăl mereu, cu apă caldă și săpun, clătesc și iar mă spăl. Că-mi pare mai tot timpul ba că mi se înfundă nasul, ba că respir mai greu, ba chiar că am accese de temperatură, că mă mănâncă pielea feței pe care nu trebuie să o ating, mai ales când sunt în afara casei, că nu găsesc făină și drojdie la vreun magazin sau alt produs pe care aș fi vrut să-l cumpăr, nu mai pare atât de nefiresc. Știu că e doar mental și-n mijlocul atâtor știri sumbre îmi îndrept atenția spre lucruri plăcute, utile. Important este să urmez toate sfaturile care mă ajută să rămân sănătoasă alături de familie, de cei dragi, să fac orice este necesar pentru a ajuta la stoparea răspândirii virusului, pentru binele nostru, al tuturor. Nu mă mai plâng de nimic, mă responsabilizez.

Și cum responsabilizarea, acum, în vremuri de Covid-19, poate fi și o dovadă de iubire, vă las o imagine foarte grăitoare în acest sens, preluată de pe Facebook, care mi-a plăcut tare mult.

Articol scris pentru  campania inițiată de fondatorul BlogalInitiative, Cristian China-Birta, în cadrul inițiativei #AsteaAsaSeFac, în care a lansat și  ”Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona” cu sfaturi utile menite să ne responsabilizeze în această perioadă de pandemie. 

 

14 gânduri despre „Responsabilizarea, dovadă de iubire în vreme de Corona”

  1. firea ta blândă și caldă. vocea ta de departe. zâmbetul micuț și timid.
    mi-e dor de tine astăzi. scrisul tău mi-a adus dorul.

    știi, de o vreme parcă ”dragoste în vremea holerei” capătă pentru mine multe alte sensuri decât atunci când (demult) am citit-o. mă gândesc la scena finală, la pacea și acceptarea celor doi îndrăgostiți care au trăit mistuiți în așteptare și datorie, doar ca să se regăsească târziu, în vremea tristă și cruntă a holerei.

    trăim vremuri grele și pentru mulți greu de înțeles. lumea așa cum o știam, libertatea, așa cum o știam, sunt lovite de ceva mic, aproape insignifiant și atât de ucigător. și vom supraviețui doar dacă înțelegem că responsabilitatea este o formă de iubire, așa cum spui și tu.

    să te ocoleacă visurile grele ca acela din începutul articolului tău (tulburător și magic scris, vizual și kinestezic, fix pe gustul meu) și să te asculte fiecare dintre cei care te citesc și mai mult decât atât, chiar și aceia care nu te cunosc.
    nu știu mâine ce gust va avea pâinea, dar îmi voi aminti mereu, cu drag, vocea ta.
    să fiți bine și sănătoși!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ai fost mereu pentru mine ca o ancoră ce reușește să-mi stabilizeze barca in mijlocul valurilor agitate. Scrisul tău plin de forță sau, dimpotrivă neașteptat de cald, cuvintele tale-parcă numai ale tale, m-au făcut mereu să mă simt acasă, acolo, în căsuța ta virtuală. Mi-ai sărit mereu în ajutor, cu o vorbă bună, cu un cuvânt așezat exact acolo unde trebuie, cu o încurajare. Știu că sunteți bine, tu și toți ai tăi și îmi doresc să rămâneți așa- frumoși, sănătoși, plini de lumină. Ne cunoastem de ceva vreme, dar, acum, parcă am ajuns în momentul acela al confesiunilor. O fi de vină situația în care ne aflăm, cine mai știe … 😊 M-ai sensibilizat maxim prin ceea ce ai scis mai sus.
      Îți mulțumesc mult pentru bucuria de a te ști aproape, pentru frumosul din tine, pentru tot! ❤

      Apreciază

      1. draga mea, nimeni nu știe cât va fi bine și dacă va fi bine până la capăt. nimeni nu poate și nu-și poate promite mai mult decât să fie responsabil. 🙂
        de-aceea aplaud scriitura ta, mă bucură forța ta (eu am știut mereu că o ai) și îți întorc cu gratitudine prietenia necondiționată pe care mi-ai dăruit-o mereu. în căsuța mea, în gândul meu ești, ai fost și vei fi mereu… acasă.
        te îmbrățișez dintre taste și emoții. să fiți ocrotiți și sănătoși!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Hai să fim optimiști și să rostim cu convingere ”Totul va fi bine.” Gândurile pozitive, cât de mici și timide vor prinde forță și-și vor răspândi energia pozitivă în Univers. Nu putem trăi așa la nesfârșit. Un final va exista, iar eu mi-l imaginez pe cel pozitiv. Cu câte sacrificii sau victime, asta nu putem ști.
        Îți întorc îmbrățișările și gândurile bune cu drag! Virtual avem voie… 😀
        Mulțumesc încă și încă o dată!

        Apreciază

  2. Dovada de iubire, așa cum bine spui, se dovedește de data asta prin lipsa îmbrățișărilor, a pupăturilor și chiar a strângerii mâinilor. Măcar până se găsește un vaccin pentru acest virus… poate peste un an sau mai puțin. Să fii mereu încrezătoare, Dana!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Da, așa putem avea grijă de ai noștri, prin bine cunoscuta distanțare socială. Or trece toate și om scăpa cu bine. Până la descoperirea vaccinului sau a tratamentului eficient în totalitate va trebui sa-i ocrotim cum putem mai bine pe dragii noștri.
    Mulțumesc, Petru! Sa fii bine! 😀

    Apreciat de 1 persoană

  4. Orice copil, nascut vreodata pe Terra, din iubirea dintre un barbat si o femeie, se simte în siguranta, se încrede, si apeleaza la ajutorul parintilor pâna când crede ca se descurca singur, însa nu ar trebui sa uite niciodata sa le fie recunoscator, indiferent de vremurile si/sau împrejurarile prin care trece în aceasta calatorie atemporala, numita viata !
    „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.”
    Un Weekend magnific, minunat si binecuvântat cu dragoste, alaturi de cei apropiati de Sufletul tau frumos, draga Dana !

    Apreciat de 1 persoană

  5. E un fel de „ține minte!” sau „fă acum ce trebuie făcut, mâine poate fi prea târziu!”. Dar nu ştiu cât de reală este această spaimă care ni se picură zi de zi! A, să nu mă înțelegi greşit! NU neg existența acestui virus, dar nu cumva s-a amplificat nejustificat pericolul?! Nu cumva ni se abate atenția de la altceva mult mai grav!?
    Să ai numai bine!

    Apreciază

    1. Chiar astăzi la știri au spus că în China s-a descoperit primul caz în decembrie, iar medicul care a tras semnalul de alarmă a fost arestat la domiciliu unde a și murit. Nu au vrut să recunoască nimic până când experți OMS nu au ajuns acolo. Totul a luat amploare rapid, iar măsurile luate au fost cam tardive.
      Nu spun că uneori nu cred și eu în „Teoria conspirației”, dar lucruri grave ni se ascund și în vremuri normale, iar acum numai normale nu sunt.
      Principalul e să ne protejăm, să ne responsablizăm și să avem încredere că vom trece cu bine de tot ceea ce se întâmplă.
      Sa fii bine, Aura! 😊

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s