Despre ”Pași”

Am citit, în sfârșit,  Pași de Em Sava și Axel și încă mai aud personajele șoptindu-și povestea de dragoste.

Am citit-o cu sufletul la gură, până târziu în miez de noapte și chiar trecut, iar a doua zi, la prima oră, prima grijă pe care am avut-o a fost să-mi reiau lectura din punctul în care o lăsasem. Pot să spun doar că literele acelea ce au alcătuit cuvintele catifelate, luminoase te prind în jocul lor și te poartă departe, departe, către o iubire perfectă. Te zguduie în străfundurile ființei, te trezesc la viață și sunt capabile a te face să visezi cu ochii deschiși, să-ți vezi toate visurile împlinite printre rândurile pe care le parcurgi cu nesaț.

Nicole și Alex te țin de mână și te poartă cu ei pe drumul luminos al emoțiilor, al sentimentelor împărtășite.

Și ce moment miraculos a fost acela care a reușit să aducă împreună două suflete ce vibrează la unison pe culmile fericirii sau în hăuri de disperare, printre incertitudini.

Trecutul e ca o cămară cu vechituri, ce-au fost în trend cândva și n-ai avut puterea să le arunci la gunoi. Că-s ale tale. Le-ai agonisit. Bucată cu bucată. Și crești ca fraierul molii. Înmulțești praful pe pământ. Apoi tragi linie și realizezi că numărul anilor e direct proporțional cu grămada de amintiri. Și nu mai știi dacă ai o comoară sau o ancoră ce te țintuiește în ape tulburi.

Lipiți de telefoane pentru conversații, emailuri, mesaje scurte, își împărtășesc trăirile cu nesaț până când se vor putea bucura de clipele în care vor fi împreună. Nu ne spunem cuvinte mari, dar ele sunt acolo, în fiecare punct și fiecare virgulă, în fiecare literă și respirație.

Ca o legătură neștiută, previziunile zodiei mele pentru această săptămână sunau cam așa: Și-a înteles lecția. Se pune pe primul plan și pleacă la agățat. E săptămâna cu simbolul dragostei, ceva nou, fierbinte, tulburător, pasional. E drept că le-am descoperit  spre sfârșitul săptămânii, dar am râs zdravăn și imediat mi-a picat fisa. Am agățat acest roman sau, mai bine zis, el m-a agățat pe mine într-un vârtej de emoții care te absoarbe, nelăsându-te să scapi nezguduit, puternic. Nu poti rămâne impasibil, fără a-ți pune aceleași întrebări pe care Nicole le tot frământă și dacă nu ai puterea ei de decizie, hotărârea ei, vei rămâne fără răspunsuri., într-un cocon călduț, cotidian, cu multe compromisuri și nefericiri ascunse. 

E un joc de cuvinte cald, plin de realism și magie în același timp. Scriiturile celor doi autori se potrivesc perfect, se completează și creează un tandem închegat, un tot unitar.

Finalul mi-a adus un gust oarecum sălciu, din cauza romantismului dulceag cu care sunt înzestrată, dar e pragmatic, exact așa cum a trebuit să fie, lăsând loc speranței sau imaginației fiecăruia să-l înterpreteze.

Am reușit să o citesc în mai puțin de 24 de ore, cu tot cu somn și activitățile obișnuite, iar asta e mare lucru.

Este un roman care se trăiește cu fiecare respirație în ritm alert și a cărui narațiune te face să-ți doresti să iti fi fost realitate cândva. Unora dintre noi poate chiar ne-a fost, ne este sau ne va fi.

Așa se întâmplă probabil fericirea. Cunoști un om care te face să vezi lumea prin alte filtre. Și, oricât de tare ai încerca să te împotrivești, omul acela începe să trăiască în fiecare ungher al minții tale.

Sigur îmi va rămâne în memorie, obsedându-mă într-un fel aparte, mângâietor, pentru mult timp.

***

Cumva,  mi s-a părut că ar rezona cântecul și cartea. Poate pentru că le-am descoperit in aceeasi zi ?!? 😁