Să devii mai bun e mare lucru. Părerea mea.

Ești prea naivă și o știi.

Încă mai crezi în bunătatea oamenilor. Încă mai crezi că dacă tu nu ai putea face rău cu bună știință cuiva, nici alții nu ar face-o, iar când toate astea par să fi prins rădăcini adânci în tine se întâmplă ceva ce-ți dă toate convingerile peste cap.

Sunt Oameni și oameni, feluriți, care pot călca orice în picioare pentru propria plăcere.

Există persoane răzbunătoare și neîngăduitoare care se hrănesc doar cu energie negativă și dacă reușesc a demonstra că pot să pună la punct pe cineva, indiferent de consecințe sau mai ales când acestea sunt distrugătoare, se simt fericite. Și-au refulat neputințele atent tăinuite dovedindu-și puterea, superioritatea. O izbândă care le gâdilă orgoliul și-n fața lor te simți sleit de putere, fără un punct cardinal ca punct de sprijin, vulnerabil.

Vocile și părerile celor din jur vibrează metalic, se războiesc fără noimă golindu-se de sens, dar cer, parcă la unison, ajutor. Vor să înțeleagă, cumva, tot ce pare de neînțeles. 

Ți-e greu să te dumirești, iar nervii întinși la maxim, puțin câte puțin în fiecare zi, par să-și piardă elasticitatea, creând o fisură în legăturile complexe care formaseră un tot unitar și izbucnești. 

Atunci, toată stăpânirea de sine pe care te bazai se prăbușește precum un castel din cărți de joc spulberat de o pală de vânt. Oricât ai fi muncit, întreaga construcție se dovedește a fi efemeră. Oricât ai vrea să înlături pâcla cenușie ce-ți împăienjenește privirea, memoria, acțiunile, nu reușești. Și spui, atunci, tot ce nu ai spus la momentul potrivit, nu dintr-o timiditate nefondată, ci de dragul liniștii tale și a celor din jur.

Apoi, regretele îți dau târcoale neîncetat. Nu ai fi vrut să te descătușezi astfel, dar bulgărele odată ponit a adunat tot ce a întâlnit în cale și nu ai mai avut puterea să-l oprești.

Când stai în banca ta oftând, că și asta e o formă de relaxare și resetare a organismului, tocând mărunt în moara necruțătoare a gândurilor izbucnirea involuntară și orice penitență autoimpusă îți pare ușoară, simți că te izbăvești, iar regretele sincere îți aduc alinare. O arecare alinare. 

Îți mai păstrezi speranța că peste întuneric va străluci soarele și răul va fi învins de bine, ca în basmele copilăriei.  

Când cineva strivește sub tălpile-i nepăsătoare tot ceea ce ai crezut că merită apărat cu strășnicie rămâi perplex. Nici nu știi cum să reacționezi. Să compătimești sau doar să ignori cu desăvârșire.  

Bine ar fi să-ți conștientizezi greșelile măcar în timp ce le critici pe ale altuia. E ca și cum te-ai uita în oglindă și ai realiza că toate izbucnirile necontrolate de acolo pornesc, dintr-o lipsă sau nevoie proprie pe care ai descoperit-o abia acum.  Să o poți remedia, să umpli golul spre folosul tău și a celor din jur e sublim.

Nu ai cerut decât puțină liniște, atât cât să-ți pot auzi gândurile, dar asta a deranjat persoana care se crede Centrul Universului și pentru care cei din jur sunt doar accesorii supărătoare, în afara momentelor în care ar trebui să se simtă datori de a servi propriile-i interese.  

Nu merită consumul nervos, furia care-ți face degetele să tremure, în așa hal încât să nu mai poți ține un creion în mână. Nu merită gândurile chinuite ce-ți fură odihna, târziu, în noapte. Nu merită decât smerenia, îngenunchierea și iertarea pe care o ceri Universului, oferind-o în același timp pe a ta. Să devii mai bun după o astfel de experiență, să-ți înfrânezi pornirile, să ții strâns în lesă izbucnirea necontrolată, să fii bine cu tine, în primul rând și cu cei din jur e mare lucru. Părerea mea.

8 gânduri despre „Să devii mai bun e mare lucru. Părerea mea.”

  1. E intens.
    Adultii considerati naivi au pastrat mult din puritatea sufletului de copil – asa cred; nu stiu daca e bine sau nu, dar inclin sa cred ca e bine. 😊
    Ce-mi vine in minte: poate ca nu ar trebui sa ne dorim linistea cu orice pret, oriunde, oricand, si – poate – astfel am putea evita unele furtuni. Poate…
    Zile senine iti doresc, cu drag! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  2. Doar astfel de experiente ne calesc cumva. Dar este foarte complicat de strunit starile de spirit pentru a nu declansa si alte rele. De multe ori am considerat ca lipsa unei reactii poate fi o reactie in sine. In limita posibilitatilor am abordat-o! 🙂
    Un text aparte, draga Dana! Cu multe increnari pe care merita sa le cerni, ca nu fac bine oricum!
    O saptamana usoara si senina sa ai! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. Se spune că și oamenii ”răi” au un rost în societate, cu condiția să nu fie prea mulți. Datorită lor îi putem admira pe cei generoși, ca tine și ca mulți alții pe care îi întâlnim și apreciem cu atât mai mult. Așa cum apreciez și eu gândurile exprimate mai sus. Să-ți fie zilele senine, Dana!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s