E toamnă, e târziu și-i cenușiu cotidian
A mai căzut o frunză din castan
Încet se mai termina înc-un an
Și tot ce ne-nconjoară îmi pare prea bacovian.
E toamnă , e târziu și-i cenușiu cotidian
Dau aripi zborului, un infinit uman
Dau voce gândului să nu șoptească-n van
Și tot ce ne-nconjoară îmi pare prea bacovian.
E toamnă , e târziu și-i cenușiu cotidian
Mă-ntâmpină zâmbind cu-n chip marmorean
Aceeași solitudine fără liman
Și tot ce ne-nconjoară îmi pare prea bacovian.
E toamnă , e târziu și-mi fac un talisman
Din chipul zâmbitor, marmorean
Din gândul ce nu mai șoptește-n van
Din frunza ce-a căzut dintr-un castan
Din tot ce este azi cotidian
Și dau uitării tot ce-mi pare prea bacovian.
La capatul curcubeului 
Așa! E încă prea frumos să lăsăm bacovianul să acopere tot.
Mi-a plăcut mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îl lăsăm ca să nu devenim depresivi. Mulțumesc, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cand ma uit la cer si am vazut ceva mai devreme un apus frumos, alt gen de cenusiu parca se dizolva!
Si sper ca talismanul tau sa-ti foloseasca impotriva acelei atmosfere bacoviene.
Numai bine, draga Dana! O toamna frumoasa! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La noi a fost cam rece și înnorat, ploios, dar dacă noi suntem bine, trece și cenușiul. 🙂 Talismanele folosesc oricând, fie ele și doar la nivel de gând. Zile frumoase și senine să ai și o toamnă binecuvântată, Suzana dragă! ❤
ApreciazăApreciază
O fi toamnă și sentimental târziu,
Dar la gândurile tale mă înscriu
Și percep cum îmi transmiți pe-astă cale
Emoții mari și numai verticale.
Sărut-mâna pentru versurile atât de plăcute, Dana! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De au ajuns emoțiile la tine
Cred că-i destul și-mi pare bine
O toamnă-n bucurie îți doresc
Cu gânduri bune și elan scriitoricesc. 🙂
Mulțumesc mult, Petru!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană