15 minute (2)

toamna

Umbletul fetei este din ce în ce mai ferm și dezvăluie cu fiecare pas altceva. Toamna înaintează, păstrând aceeași cadență rapidă spre maturitate. Vântul începe a sulfa mai puternic. Un pom se balansează nefiresc. Frunzele foșnesc mai tare, mai sec. Iarba sticloasă și înțepenită opune rezistență pașilor grăbiți. O pasăre țipă asurzitor. Un iepure o zbughește, speriat de atâta zgomot, dintr-un tufiș spre liziera pădurii. O broască s-a oprit neașteptat pe vârful piciorului ei. Magie, nu alta. De groază.

În câteva clipe toamna însorită a fost înlocuită de o mașteră haină.

Printre copacii dezgoliți vântul șuieră asurzitor, ploaia rece și măruntă transformă câmpul într-un imens ocean de noroi, dar asta nu pare să o deranjeze pe Anrai*. Pletele i-au devinit argintii din bălaie, pielea feței translucidă, unghiile i-au crescut amenințător căpătând nuanțe albăstrii. Ochii îi sclipeau asemeni unor diamante. Reci și absenți.

Calul s-a transformat și el miraculos, dintr-o gloabă deșirată într-un mândru bidiviu, cu pielea strălucind ca primele omături, cu nări fremătătoare și coamă deasă. Anrai l-a încălecat cu o mișcare iute și sigură, apoi au început să se afunde în ceața densă apărută în chip miraculos. Pe crupa zdravănă a armăsarului s-au ivit două aripi mari, ca de cleștar, iar la prima lor fâlfâire fulgi mari și pufoși au împresurat totul în jur. Anrai prinsese putere.

***

Undeva, deasupra norilor plumburii, se deschidea o altă lume. Una translucidă, imaculată, în care Anrai se înstăpânise forțat, împotriva tuturor legilor naturii respectate de veacuri.

 La prima vedere totul părea normal, doar cei ce cunoșteau meandrele coridoarelor ascunse în caverne erau adevărații erudiți. Dețineau taina primăverii veșnice sau a oricărui alt anotimp. Dar aceia erau puțini, tot mai puțini și scumpi la vedere. Doi-trei răzlețiți prin cele mai îndepărtate colțuri ale ținutului. Își construiseră adevărate igluuri în solul înghețat și le camuflaseră atât de bine încât nimeni altcineva nu ar fi nimerit intrarea. Aveau, între ei, un cod secret ca o șuierătură de vânt sau un țipăt scurt scos de o pasăre prădătoare și le redau atât de fidel că nu puteau fi deosebite de cele naturale, iar principala preocupare era aceea de a păstra ritmul mersului firesc al lumii fără ca intervenția lor să fie observată din exteriorul cercului strâmt care îi conținea.

Iarna trebuia să apară și să stăpânească la timpul ei, la fel și celelalte anotimpuri.

Va urma.

Imagine: Pinterest

Publicitate

12 gânduri despre „15 minute (2)”

  1. Simt ca urmeaza o poveste fascinanta, cu personaje învesmântate în alb imaculat, în care Anrai va fi eroina principala, care va încânta orice cititor iubitor de povesti, cu suflet de copil inocent, iubitor de dimensiuni atemporale, imaginare, transcentdentale, nemuritoare. Merci!
    Zile însorite si calde, binecuvântate în toate, draga Dana!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Oala lumii

cu lingura prin oalele altora...

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

%d blogeri au apreciat: