Un spirit al pădurii (2)

Da, numerele făceau parte din viata ei de zi cu zi. Secretul nopților ei agitate venea să compenseze cumva calmul pe care i-l transmitea așezarea cifrelor în coloană, memorarea codurilor IBAN, de câte 24 de caractere fiecare, exactitatea de netăgăduit a matematicii și contabilității. Muncea mult, dar îi făcea bine și acesta era suportul de care avea nevoie, care o ancora în realitatea cotidiană . Efortul susținut, atenția, organizarea, chiar dacă păreau total opuse preumblărilor ei nocturne, se compensau, aducându-i echilibrul atât de necesar.

Ritmul nebun în care treceau zilele îi pria atât de mult, încât își găsea timp doar în pauza de masă să sune vreo prietenă cu care abia se mai văzuse în ultimul timp. Convorbirile îi erau scurte și la obiect. Vorbeau lejer, de parcă abia se despărțiseră și puneau la cale o revedere în doar câteva secunde, cu toate detaliile necesare. Hotărârea, programarea, claritatea îi erau de ajutor în orice situație.

Proiectul la care lucrase a fost primit și aprobat cu însuflețire. Se putea bucura de vreo două zile mai lejere în care să organizeze întreaga săptămână, sa-si facă aprovizionarea, să-și îmbogățească garderoba pentru noul sezon și să petreacă momente tihnite alături de prieteni până la venirea înserărilor care o vor găsi pregătită pentru cântecul pe care pădurea i-l picura în suflet cu fiecare adiere și șoaptă auzită doar de ea.

Când reveni din pauza de masă găsi pe birou un buchet cu flori de toamnă impresionant aranjat. Un vuiet îi răsună în urechi, ca și cum vântul jelea printr-o pădure în plină iarnă. Nu suporta florile rupte sau copacii văduviți de crengi. Își plantase în fața ferestrelor de acasă flori pe sezoane și culori, tocmai pentru a le vedea oricând, fără a fi nevoită să le pună în vaze. Plantele sădite în oluri îi plăceau, dar nu și cele dezrădăcinate sau rupte și scoase din mediul lor.

Să arunce buchetul la coș, iar nu se îndura, așa că îl oferi colegei de vizavi, nu înainte de a lua biletul care-l însoțea. „Felicitări pentru proiect!” și o semnătură indescifrabilă, atât. Rămase puțin pe gânduri, trecând în revistă pe toți cei prezenți la prezentarea lucrării, dar nimeni nu îi atrase atenția, așa că își văzu în continuare de treabă. Ziua de lucru se sfârși fără evenimente notabile.

Plecă împreună cu grupul vesel al colegelor sale, iar la ieșire fiecare se îndreptă în direcții diferite spre casă sau spre magazinele din jur. Pașii îi erau la fel de ușori ca întotdeauna și zâmbetul senin îi lumina fața. Ca la un semn nevăzut, o frunză gălbuie, poate aceeași de dimineață sau doar o surată de-a ei, îi poposi printre bucle, ca un accesoriu obișnuit.

La colțul străzii o aștepta Alex surâzător și de îndată ce zări frunza din părul ei întinse mâna să o ia, dar aceasta nu se dădea scoasă, ca și cum ar fi prins rădăcini acolo.

– Parcă ai fi un spirit al pădurii îi spuse el zâmbind și îmbrățișând-o cu drag.

– Poate chiar sunt, îi răspunse ea la fel de veselă.

Înserarea cobora agale și ea știa că la amurg va trebui sa plece, dar Alex o surprinse cuprinzându-i fața între palme în timp ce-i șoptea:

– Ce-o să mă fac eu cu tine? Și zări în ochii lui liane verzi crescând în privirea-i întunecată ce o înlănțuiau cu unduirile lor. Simți că și în inima lui o ghindă prinsese rădăcini, iar drumul lor era același, de când lumea, prin păduri de poveste.

– Vei face ce va trebui să faci, răspunse ea molatec, cu siguranța că acela era cel mai potrivit răspuns.

S-au recunoscut pe dată și au știut că în adâncul sufletului lor se află încă un spirit,  protejat ca într-un cocon de mătase, ce le aducea împlinirea.

Spiritele lor erau înfrățite. Juraseră, cândva, demult, într-o altă viață, că vor fi neobosiți în a proteja pădurile și sufletele care o locuiau. Era o mare responsabilitate, dar încetul cu încetul își aminteau de tot ceea ce îi legase mereu, de viețile nenumărate petrecute în mijlocul naturii, mereu împreună.

Publicitate

6 gânduri despre „Un spirit al pădurii (2)”

  1. Felicitari ! Ce fain ar fi ca acest „spirit” sa cuprinda cât mai multa lume, mai ales pe cei ce (înca) sunt inconstienti de inutilitatea distructiva a industriilor consumatoare de energie si de exploatarile forestiere dezechilibrate, salbatice, care sunt sursa modificarilor climatice.
    Merci pentru lectura!
    Cele bune sa se adune, sa traiasca toti cu întelepciune!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ce text minunat! Si ce bine ca l-am citit acum si nu asta noapte, cand nici propriile ganduri nu mi le mai descifram, dara sa simt freamatul ce susura din Spiritul Padurii!
    Multumesc mult, Dana draga! Chiar ai fost inspirata!
    Pup si o saptamana cu inspiratii in toate cele! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  3. Dupa ce am apasat „apreciaza” 🙂 mi-am dat seama ca nu aici incepe povestea, dar ai conceput-o astfel incat nu m-a „incurcat” sa citesc intai partea a doua. 🙂
    E minunat ceea ce ai scris!

    Zile senine iti doresc, Dana draga! ❤

    Si pentru ca tot sunt aici: La multi ani de 1 Decembrie! ❤

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Oala lumii

cu lingura prin oalele altora...

Texte pe față

Zic ce-am de zis

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Floare de Colt

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

Kundalini

La capatul fiecarui curcubeu ne asteapta o comoara...

O carte nescrisă

Mă puteți citi pe monasimon.ro

Ramona spune

Am pareri si nu le pot tine doar pentru mine.

Colţ de suflet

,,Desenează-ţi viața ȋn culorile preferate! Stă ȋn puterea ta!''---Florina Popa Dumșe

DINCOLO DE MINE

in spatele tacerii, se ascunde tipatul

Oovi's Weblog

sunt... doar calator care vrand... nevrand... lasa un semn...

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

pogaciblog

Welcome to your new home on WordPress.com

De-ale Dianei

Lifestyle & blogging

MiluJurnal

Jurnal de lectură, călătorie, capricii și delicii

ialinascrie

Drumuri spre lumina

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

blogdezâmbit

,,Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.''

Despre tine. Despre suflet.

Aranjez cuvinte și culori.

La porțile Atlantidei

Dincolo de teamă se află toate răspunsurile

%d blogeri au apreciat: