Fantoma Crăciunului trecut

Și acum parcă mă bântuie fantoma Crăciunului trecut.

– Ție ți-e frică de fantome? Da, ție, celui care citești. Mie, nu, că nu am văzut niciuna. Da’ Crăciunul de anul trecut încă mă terorizează. Păi, cum altfel când toate mi-au ieșit numai de-a-ndoaselea?

Ouă umplute am vrut? Ouă umplute am avut. Dar din ce-o fi fost făcută umplutura aceea, de credeai că a rămas și coaja prin ea, nu-mi pot da seama, că, de, am avut ajutor destoinic și calificat în bucătărie.

Cârnații, faini de tot. Parcă erau niște grămăjoare incerte de culoare roșiatică, că i-a afumat de le-a pleznit mațul, da’ de gustoși au fost gustoși, dacă i-o fi gustat cineva, că eu m-am saturat numai cu mirosul.

Friptura, a fost bună, numai ciocănele alese pe sprânceană, de zici că erau tacâmuri din vremea lui nea Nicu. Da’ bune, ce sa zic? Cine le-o fi gustat…

Piftia. Asta a fost preferata tuturor. Se întindea gumată și te gândeai pe dată la o caracatiță ce își dă duhul și cu ultimele zvâcniri mai încearcă să-și atingă prada lăsând în urmă iz de usturoi.

Cozonac? Am avut și de ăla. De la o firmă renumită. Savuros, nu glumă, da’ n-am încercat să-l savurez că n-am avut curaj. Mi-a fost milă de dantura abia schimbată. Am scăpat, din greșeală, o felie și țăndări s-a făcut. Gresia.

Sărmăluțele au fost într-adevăr de vis. Că am rămas visând la ele. Puține și bune. Nici nu am apucat să le degust.

Da’ ce vin am avut! O bucurie. O bucurie a fost când s-a terminat, că atunci când am desfăcut sticla a început sa bolborosească și să-și împrăștie parfumul de sulf, de ziceai că ești rătăcit într-o mofetă. Bun vin! Noroc de chiuveta din bucătărie că m-a ajutat să-l dau gata într-o clipă. Sper să nu se fi îmbătat vietățile ce mișunau prin canalizare.

Toate ca toate, dar cel mai mult mi-a plăcut bradul.Găsit cine știe pe unde de vecinu’, ambalat frumos și legat bine, părea în regulă, dar când l-am desfăcut, săracul de el, îmi venea să plâng. De ce nu l-or fi lăsat acolo, în mediul lui să se dezvolte normal? De ce l-au tăiat asa de pricăjit și ciunt? O ramură ici, una mâine. Cam așa arăta, săracul.

Da l-am umplut cu beteală și lumânări, beculețe și globulețe, de-ți era mai mare dragul.

Nu, anul ăsta nu mai petrec acasă Crăciunul. Mă duc și eu la alții mai norocoși și experimentați, că vorba ceea: Crăciunul e despre bucurie și emoție și bunatate și eu nu mai vreau să trec prin ce-am trecut. Anul ăsta nu mai am nicio așteptare, nu-mi mai fac nicio speranță. Le las pe toate să vină așa cum or veni și sunt sigură că va fi mai bine.

La voi cum a fost? Dacă v-a fost mai bine poate mă invitați și pe mine.